Fin de 2010

Te-ai gandit vreodata la anul ce are sa treaca in scurt timp?Nu.Pana acum nu cred ca ai incercat macar o secunda sa iei tot anul de la 1 ianuarie pana pe 31 decembrie si sa te gandesti cate ti-a adus anul acesta si cate ti-a luat.Nu-i asa? Ne-am ascuns mereu dupa ziua de maine ce promitea in imaginatia noastra fatalista mult mai mult decat amarata asta de zi in care stam plictisiti la o masa si privim pe ceilalti cum rad,iar noi nu avem puterea asta.Dar vedem ca si ziua de maine nu e cu mult diferita de cea de azi.Si iar ne complacem in prezentul asta absurd pe care mi-am dorit in atat in ultima vreme sa-l schimb cu ceva-cu orice:cu o farama din trecut sau cu o priveliste anonima din viitor. Acum a cam venit din nou momentul intrebarilor retorice si al faptelor pe ultima suta de metrii,dar nu merge intotdeauna.Acum ma gandesc,evident,la tot ce am facut anul acesta.Cum a inceput el?A inceput intr-o noapte cu o ceata de nedescris cand ma simteam cel mai puternic om si cel mai iubit de pe toata Terra,dar uite ca a fost doar o iluzie.O iluzie care doare pentru ca nu a avut decat o farama de adevar in ea… Ce am facut?pai nu prea stiu ce sa spun,am facut multe dar de o importanta infinit de mica fata de ceea ce au facut ceilalti. Ce am pierdut?Nu vreau sa imi mai amintesc inca odata de trecutul acela ce parea fara sfarsit si pana la urma a fost inlocuit de un prezent ce niciodata nu mi-as dori sa devina trecut.Nici legenda si niciodata sa nu-mi aduc aminte de momentele triste in care nu puteam sa scap de toata durerea ce inca ma cuprinde. Oare 2011 sa aduca altceva?Posibil…nimeni nu are de unde sa stie si nici nu-si imagineaza macar cum ar arata noul an. O sa privesc inca odata cerul la miezul noptii si ceata de afara,pomii cu chiciura si o sa ma gandesc la tot ce-a fsot frumos si mai ales la faptul ca totul a fost ciclic pana acum:a inceput cu o bucurie si o durere si acum se termina la fel.S-a intors fiul risipitor.Asa ca stii ca la tine ma refer A.,am gresit si stiu asta…

Speranta ramane

Nu stiu si nici nu vreau sa-mi inchipui macar daca ai inteles vreo farama din viata asta risipita in cele patru zari ale unui pusti care brusc se trezeste in fata maturitatii fara vreo arma in mana.Cuvintele i se pierd in minte,lacrimile sunt uscate si imprimate pe obraz ca o cicatrice pentru vesnicie si prefera sa priveasca in gol decat sa isi asculte constiinta care plange alaturi de el. Pare de fier,dar nu e nici pe departe.E facut ca noi toti din carne,oase si sange,iar sangele ce-i curge acum prin vene l-a tradat tot timpul si nu i-a lasat nici macar o clipa senzatia ca a biruit raul ce pluteste in aer ca o ceata densa in miez de decembrie. Sunt vorbe goale,recunosc.Dar oare sunt?Pentru multi,da!Insa pentru el e indigoul acestor fapte prin care a trecut.Mi le-a povestit.Singur nu a putut sa le asterne pe hartie pentru ca sufletul lui nu ar fi rezistat inca odata sa destainuie hartiei viata sa si maturizarea fortata la care a fost supus. Il vezi pe strada si glumeste cu tine,rade si iti ureaza toate cele bune.E el,e viu.Si nu vrea sa impovareze pe nimeni cu grijile lui,vrea sa-i ajute si sa le redea increderea in ei celor care au pierdut-o.El nu si-o va mai recapata niciodata.Il cunosc acum destul de bine si stiu ca nu va mai putea.Toata viata va incerca ce este mai bine pentru ceilalti. P.S:Mi le-a povestit azi.Si am vrut sa le scriu aici,pentru a ramane in amintirea cuiva.Oricui…si a mea.Anul Nou se apropie cu pasi imensi si realizeaza ca o noua etapa din el s-a incheiat.

Existenta existentelor

Cum te-ai simti daca brusc te-ai trezi intr-o mare de zapada Pe jos sa zaca asternute cuvintele cele mai dure pe care le-ai rostit Iar pe cer sa fie vorbele frumoase pe care le puteai spune Ai calca in cele rele si ai ajunge sa-ti tai talpile Si sa orbesti uitandu-te la cerul plin de culoarea vorbelor pe care puteai nu odata sa le rostesti. Te crezi al nimanui si simti in tot corpul mici furnicaturi si mai tarziu niste dureri ca de pumnal.Aceea e constiinta ta mult prea incarcata la acest sfarsit de an.Tot ce ai facut se transforma in otrava vietii tale si nalucirile se vor transforma in gheata.Ai tot sperat ca vei scapa,ca cineva mai presus de tine te va elibera din chinul pe care-l traiesti in fiecare zi atunci cand te intalnesti pe neasteptate cu imaginea ta proiectata intr-o oglinda sparta si murdara de amintirea celor ce au fost. Iata ca te afli acum la o judecata destul de aspra in care nu e nimeni capabil sa iti apere pielea.Nici macar tu nu poti influenta prezenta relelor din calea ta.Iti sunt proiectate pe fundalul negru de fum memoria ta.Si se imbina atat de armonios amintirile familiare frumoase de altfel cu momentul prezent,incat nu poti sa te abtii sa versi vreo lacrima.Doare,e cumplit si poate te inteleg mai bine decat oricine cum e sa te tavalesti pe jarul propriei tale iubiri,cum e sa iubesti in van si tot ce ai in jur sa nu te lase sa reusesti.E groaznic…si o stiu. “E viata ta pe care trebuie sa o urmezi,buna-rea e a ta!”asa ti se tot sufla in urechi cu o indoctrinare diabolica a sufeltelor ratacite in mizeria ta sufleteasca.Mergi mai departe!Sau macar incearca sa te cureti de praful alb ce miroase a minciuna si a tradare si mai ales alearga cat poti de mult sa iesi din norul cenusiu al singuratatii.Pentru ca daca nu stiai,singuratatea e cea mai grea boala de care poate suferi un om.E boala vitala,ce isi are germenul in noi de la nastere,iar noi suntem cei ce-l stimulam sa creasca si in cele din urma san e domine. E boala ce se vindeca prin arderea credintei in realitate si revenirea printre noi visatorii de rand.

Seara de Ajun

Cata speranta e in stare sa stranga in el un nebun pentru a vedea noaptea asta altfel de cum o vad ceilalti?E greu sa crezi ca printre picurii mult prea albi de nea si prin ceata asta vascoasa o sa iasa la iveala taina sau magia de care se vorbeste din mosi-stramosi aducatoare de multa bucurie si impliniri.

Uneori am privit si eu sceptic toata povestea asta,dar acum am in fata mea un exemplu viu de care vreau sa va vorbesc.Numele lui este Titus,e un tanar adolescent pe care marea cotitura a vietii sale(varsta de 18 ani)care se apropie furtunos de repede l-a lasat cu unele amintiri pe care nu cred ca va putea sa le uite vreodata.

La fel ca oricare dintre noi a iubit si el o fata frumoasa,iar iubirea lor s-a destramat.Problema cea mare nu este faptul ca s-au despartit,ci faptul ca ajunsese sa o viseze noapte de noapte si sa nu poata sa respire fara sa se gandeasca la ea.

Stiu,si voua ca si mie vi se pare o nebunie,dar e adevarat.Asa ajunge omul din prea multa iubire.Ajunge sa dispere dupa persoana iubita atunci cand nu mai sunt impreuna(atunci cand pe ea o iubeste mai mult decat pe el insusi) si atunci cand se iubeste pe sine mai presus de orice,ajunge sa se afunde din ce in ce mai mult in mizeria solitara din fata casei,pe acolo unde toata lumea trece.Toti o ocolesc,numai el a reusit minunea sa calce in ea si sa se pateze de mirosul acela acru de ironie si cu niste pete marisoare pe pantaloni de egoism ce nu cred ca vor mai iesi la spalat.

E o poveste adevarata pe care din intamplare mi-a fost dat sa o aud din gura autorului sau chiar in seara de Ajun.El a ajuns acum sa creada cu adevarat in taina Craciunului si sa-si doreasca orice,pentru ca e singur si nu mai are pe nimeni.Sta pierdut cu privirea in bradul pe care singur l-a impodobit si surade usor atunci cand ii vin in minte amintiri cu Mosul.Acum Mosul l-a uitat,a uitat ca exista pe pamant inca un suflet care tanjeste dupa putina caldura.A uitat de bucuria lui inocenta si de nazdravaniile pe care le facea in copilarie.

Acum e adolescent si isi plange singur durerea,isi linge ranile si spera…Spera ca maine dimineata sa aiba parte de o adevarata minune.O minune,care nimeni nu stie de se va petrece.

Pentru ca te-am vazut asa de trist am vrut sa-ti inchin tie acest post pe blogul meu.

Sa ai un Craciun asa cum ti-l doresti Titus!

Un vis inchis

1.

Eu sunt un vis

Un gand inchis,

Un univers plin de culoare

O lacrima pierduta-n mare..

2

Speranta ce-o aveam in mine

Nici pana azi n-a disparut

In suflet te port si pe tine

Chiar daca stiu ca te-am pierdut.

3

Eu-tot acelasi visator,

Si pana-acum risipitor

De ganduri,fapte si idei

De vise pline de scantei

4

Cu totii vor pleca departe

De mine sigur vor uita,

Un vers uitat pe-o carte

In care-i scrisa viata mea.

5

Rezuma totul la credinta

Si la trecutul efemer

Si vei afla de o fiinta

Ce va privi mereu la cer.

Timpul

1.

Timpul doare

Şi e rece

El nu vindecă,

Doar trece…

2.

Trece azi şi mâine iară

Şi îmi dă mereu povară,

Mă apasă greu pe umeri

Anii nu mai poţi să-i numeri.

3.

Trec şi ei nebuni şi grei

Trec ca nişte derbedei

Trec cum trec acum golanii,

Aşa repede trec anii.

4.

Sunt puţini şi recunosc

Dor cumplit,mă simt anost

Dar cu timpul nu mă-npac

Nici nu pot să-i vin de hac.

5.

Mă gândesc la viitor

Îmi pun gânduri în décor,

Mă gândesc şi la trecut,

Şi văd tot ce n-am făcut.

6.

Câte,câte puteam face?

Vezi?Întreb…şi el îmi tace

Mă priveşte chiar senin,

E amar ca un pelin.

7.

Ăsta-i timpul ce ne-omoară

Şi ne-ntoarce în pământ

Şi din toate îmi dau seama

Timpul este doar un gând.