Florile nemuririi

1)In marginile  firii mele

Zac flori ce nu le-am mirosit

Sunt obosite de durere

De-atata vreme-au putrezit

2)Nu au vazut decat prin mine,

Prin mintea-mi plina de nevoi,

Lumina alba ce suspina

Si pentru cei plini de nevoi

3)Ea apartine lumii toate

Nimic in jur nu o socoate

Toti vor s-atinga razele iubirii

Cuprinsi de frematatul nemuririi

4)Iluziile se lovesc de ziduri

Si prind contur in taina nemuririi

Ce-am intalnit-o in atatea mituri

Dar care e opusa firii

5)De fapt in asta nemurire,

Zac florile uitarii mele

Sunt coplesite de-amagire

Si ma detesta,bietele de ele.

6)Eu nu le cer decat sa infloreasca

Si sa se nasca-acum din lutul lor amar

In suflet si pe ganduri sa imi creasca

Fara ca eu sa am habar

7)Si aste flori vor aparea odata

Pe-al meu mormant cuprins de buruieni

Prin lemnul gros si prin coaja uscata

Ce-a devenit mancarea viermilor de ieri

8)O,voi ce nu iubiti natura,

Sa n-aruncati aceste flori uscate

Caci ele pentru mine,au viata

Sunt pline de dorinte si de fapte!

Compromis

1)In dimineata primei zile

M-am confruntat cu-al meu abis

Si-am inteles ca-ntreaga lume

Nu e decat un compromis

2)Din compromisuri reci si ude,

Ne facem sa zambim mereu

Acoperim faptele crude

Care nu-i plac Lui Dumnezeu

3)De multe ori trecem agale

Si radem fara a avea vreun sens,

Chiar daca inima ne doare

Ne da tot ea,mai mereu ghes

4)Cu compromisurile voastre

Ne-am invatat,le-am repetat

Si le-ntelegem cat se poate

Ca un bolnav ce e damnat

5)E condamnat pieirii sale

Stiind ca sufletul lui moare,

El face-ntruna compromisuri

Deschide-n el mii de abisuri.

Povestea culorilor

1)Culorile se rup in doua

Lasandu-ma sa ma decide

Pe care le pastrez in suflet

Cu care pot sa fiu acid?

2)Cand negru-mi iese-n cale

Morbidul si funebrul dau tarcoale

E sobru si-mi inspira faima

Sunt stranse-n el ca intr-o taina

3)Cu rosul nu vreau sa ma joc

Ma uit la el,pe loc iau foc

Ma mistuie pana la oase

In pace nu vrea sa ma lase…

4)Si am ajuns la violet

Sta trist si totusi e cochet

Pare amar sau acrisor,

El seamana cu-n vis de dor

5)Albastrul cerului ne-nghite

Noi suntem multi si el sughite,

Dar parca-am insemnat ceva

Acum ca am culoarea mea!

P.s:Pentru albastrul ochilor tai!

Dor de tine

1)Un dor cumplit imi da tarcoale 
Cu iz de flori nemuritoare 
M-astepta-ncet sa imi revin 
Si pe sub gene sa suspin 


 2)Nu e usor asa cum pare 
Sa duci pe umeri un dor mare 
Cuprins de-o dragoste albastra 
Asa cum este doar a noastra 


 3)N-as renunta in viata mea 
La sentimente sau la tine 
Chiar daca lumea este rea 
Eu te voi tine langa mine! 


 P.s:Pentru ca dragostea mea nu are si nu va avea limite niciodata,pentru tine!

Oda albastrului

1)M-am linistit cand mana mi-ai atins
Si-am inteles ca voi lupta
Pana cand sufletu-mi se va fi stins
Pentru albastru din privirea ta!


2)Si nu voi renunta nici o secunda
In suflet,pentru veci te voi purta
Chiar daca lumea toata se afunda
Ma tine viu-albastrul din privirea ta!


P.s:Doar pentru tine:x

Bolnav de toamna

1)Asculta vantul cum rasuna
Si cum te-ndeamna sa visezi
Mergand pe drumul plin de huma
Pe care singur il urmezi

2)E frig si frunzele-s uscate
Cad la pamant,fara suflare
De toamna rece-s mutilate
Si vremea nu le da scapare

3)Se-arata soarele pe-alocuri
Ne ispiteste cu mici raze
Si se ascunde dupa blocuri
Ca intelesurile-n fraze

4)Acum e toamna si la noi
Cu vanturi aspre si reci ploi
Acum e toamna si la noi

Ne bucuram de ea in doi!

P.s:Pentru ca te iubesc enorm!

Tablou de toamna

1)Pe-acoperisul vechii catedrale
Ploua cu picaturi ingrozitoare,
Ploua pe frunzele uscate si pe dale
Pe-acoperisul vechii catedrale

2)Mirosul acru-al toamnei iar se simte
Si-l porl adanc in piele si in minte,
Acoperind cu el oameni si cuvinte
Mirosul acru-al toamnei ce se simte

3)Privim prin geamul spart
Iar inimile,rar ne bat
Ne molesim intr-un prelung oftat
Privind prin geamul nostru spart

4)Si doliu se aseaza peste frunze
In timp ce noi ne alintam pe canapea
Si ne simtim doar din priviri si buze,
Afara doliu se aseaza peste frunze

5)La tine totdeauna voi ramane
Si-ti voi sopti poeme de amor,
Ce vor purta un singur nume

La tine totdeauna voi ramane.

P.s:Pentru ca te iubesc pentru totdeauna!

Noian de vise si-ntrebari

1)In bezna noptii,pus de-o parte
M-am ratacit fara sa strig
Lovit de vorbe si de fapte
Si-nnebunit de-atata frig

2)Citesc doar umbre colorate
Ce se despart rar pe pereti
Ca niste lumi dezordonate
Traite parca-n alte vieti!

3)Adorm pe lespedea de piatra
Si-n vis gasesc un colt de cer
Inconjurat de caini ce latra
Muscandu-ma cu dinti de fier

4)Si Paradisul mic de vise
Dispare brusc,cum n-ar fi fost
Lasand in urma usi inchise
Sa le deschid?Nu are rost.

5)Adorm la loc sub felinare
Si sub noianul de-ntrebari
C-o inima care ma doare,
De-atatea ganduri si frustrari…

Voi,nu noi!

1.Voi,cei fara cuvinte
Si fara minte de ajuns
Cand vocea voastra minte
Si omenia a apus

2.Voi,animale cu simt practic,
Legate de un orizont
Aveti cu toti-un chip apatic
Ca niste forme fara fond

3.Voi,razatori de neajunsuri
Si blestemati raufacatori
Distrugeti visuri dupa visuri
Le-nlocuiti doar cu terori.

4.Voi,cei la care ma refer
Cu vocea plina de mahnire
Ne provocati dureri de cap
Cu-a vostra crunta nesimtire!

5.Voi,veti ramane singuri
Pe-acest pamant murdar
In care-ati semanat
Doar scarba si scandal!
P.s:Tin sa precizez ca poezia a fost scrisa indemnat de realitate,care mi-a oferit o sumedenie de exemple!Asa ca,logica este una mai mult decat evidenta!

Violet

1)Aleea noastra de-altadata
Pe care ne plimbam incet,
E murdarita de o pata
A sangelui nostru violet!

2)Avem un sange-nchis in vine
Si rupt de realitati,complet
Priviti cu teama si rusine
La sangele nostru violet!

3)A fost si el odata rosu
Si-avea parfumul lui concret
Treptat el s-a schimbat in taina
Si-a devenit sange violet!

4)Privim la toamna-mbatranita
Si-n gand rostim cate-un sonet
Ce sta pe-o foaie mazgalita
Cu sangele nostru violet!

5)Nu plangem vremurile-apuse,
Dar vocea noastra e un urlet
Caci amintirile-s distruse
Si-n loc e doar sange violet!

P.s:Ai fost prima care ai citit-o si iti multumesc!

Sfat

1)Cand lumea-i prea bogata in ambitii
Si scopul lor,sa puna doar conditii
Nu iti ramane decat sa te retragi
Si sa incerci cu tine sa te-mpaci!

2)Nu pot schimba nimic in lume
Si nici sa-mi fac un alt renume,
Decat sa blestem,sa urasc,mai bine
Tac si-i iubesc!

3)Si toate vor parea mai bune
Inconjurat numai de glume
Scutite de ambitii blestemate
Si de prietenii cu fetele pictate!

4)Lipsiti de mastile infecte
Prin pielea alba si murdara
Le ies si calitati,dar si defecte
Asa cum sunt de prima oara

5)Promit sa tac si sa inghit
La-njuraturi am sa sughit
Iar la blesteme am sa tac
Altfel de rau un am sa fac.

6)Iertati-ma pentru tacere
Si pentru vorbe de prisos,
Adun in mine doar durere
Ce pentru voi n-are folos…

Fara tine

1)Fara tine nu am glas
Nu pot face nici un pas
Ma simt gol,ma simt pustiu
Nici nu zici ca as fi viu

2)Fara tine sunt obscur
Nu vad nimic din ce-am in jur
Sunt apatic,deprimat
Ca un pui ce a zburat

3)Fara tine eu sunt mut
Doar un om cu chip de lut
Doar o fata dura,rece
C-o durere ce nu-i trece

4)Fara tine timp nu am,
Tot locu-l cutreieram
Si vedeam cam cum eram
Cand pe tine te aveam

5)Fara tine,aeru-i inchis
Si soarele ma bate dinadins
Si luna ma priveste cu regret
Ivirea ta,m-ar face mai atent

6)Fara tine,eu nu am nimic
Oricat as vrea sa imi explic
Fara tine e cumplit de greu

Fara tine nu sunt eu!

P.s:Doar pentru tine!

22

1)De-atata timp astept un inger
Ce langa mine-a aparut
Venit din Ceruri ca un fulger
Si dragostea mi-a hotarat

2)Ca doar pe ea s-o am aproape
Si s-o iubesc nepretuit
Ea e-o fecioara cu dulci soapte
Ce pentru mine a venit!

3)Iar zambetul ce ma-nfioara
De-atata taina si suspin
Cu el transforma orice fiara
In ceva simplu,ce iubim

4)Te vreau alaturi scumpa raza
Un veac,de pe pamant as fi
Eternitatea ma apasa

Dar tot pe tine te-as iubi!

P.s:Stii bine de ce se numeste "22".Pentru ca te iubesc!

Melancolie

1)Stau cu ochii pe tavan
Vad chipul de care-ti vorbeam
Iti vad si trupul mladios
Lasand in urma iz frumos!

2)Privesc aiurea pe tavan
Sa treaca timpul,sa te am!
Sa-ti tin in palma pumnii stransi
De vraja ne lasam cuprinsi

3)Privesc aiurea pe tavan
Poate sa treaca asa si-un an
Daca te am…

Floarea cea mai frumoasa

1)Din mii de flori cate-am vazut
Esti singura ce mi-ai placut
Tu ai petalele subtiri
Facute din dulci amagiri

2)Tulpina ta,foarte gingasa
Exacta ca ora mayasa
Si rodul ei e cel mai pur,
Esti minunata,pot s-o jur!

3)Un lan cu flori in fata de-as avea
Din mii si mii pe tine te-as fura!
Te-as mirosi pan’ la sfarsit
Si tot as fi nedumerit

4)Cum de in lume poate exista
O floare minunata ca a mea!
Cu trupul fin si cu petalele de roua
Frumoasa si cand ninge si cand ploua

5)Esti floarea ce-am visat-o intr-o noapte
C-o frumusete scrisa ca la carte
Si cu un suflet minunat
Ma simt un norocos ca te-am aflat!

Aroma si parfum

1)De-am fi noi singur-amandoi
Ti-as saruta buzele moi,
Si sanii ti i-as saruta
Din ei sa beau licoarea mea

2)Pe coapse m-as plimba cu gura
Pe par te-as mangaia intr-una
Si te-as privi adanc in ochi
Pan-am sa simt ca ma deochi

3)Si carnea cruda de pe burta
Ti-as lua parfumul de pe ea,
As vrea sa tip c-o gura muta
Asfixiat de-aroma ta!

4)Si lacrimile ce-ti vor curge
Intr-un potir le voi pastra
Cu ele ranile-mi voi unge
Si gura cand se va usca

5)Simtim in trupuri doar putere,
Si dragoste fara sfarsit
Tu valorezi cat o avere

Dar una de nepretuit!

P.s:Adelinei

Afrodisiac

1)Cu scortisoara gurii tale
Am devenit brusc efemer,
Ca un pamant zidit cu dale
Ce sta pitit sub naltul cer

2)Si mainile ca doua ape
Ce-ncearca sa m-aduca-n viata
Si tot pamantul sa mi-l sape
Iar eu sa ma transform in gheata

3)Iar sloiul mare de pe mine
Doar tu il poti da la o parte,
Cand singur eu raman cu tine
Tu ma topesti cu mii de soapte

4)Tu pentru mine esti aievea
Si rasarit,dar si apus
Esti dulcele mai bun ca mierea
Unde eu buzele mi-am pus.

Noi amandoi

1)Cand am vorbit de noi,
De trupuri reci si buze moi
De clipe calde si senine,
De-atingeri gingase si fine

2)Cand am vorbit de noi
Si-am ascultat chiar si de voi,
De tot ce inima-mi spunea
Si pielea noastra isi dorea

3)Noi nu vom fi vreodata doi
E-un singur suflet amandoi,
Un inger cu aripi de ceara
A carei inima nu zboara

4)Suntem compacti si intangibili,
Suntem puternici,invincibili
Privirile ne stralucesc
Pe buze-apare-un:TE IUBESC!

5)Vom fi legenda pentru altii
Si vom ramane asa mereu,
Si vom strabate muntii-naltii
Vei intelege dorul meu…

6)In “noi” eu vad un infinit,
Si un taram necontenit
O umbra rosie si dulce,
Ce bucurie ne aduce!

7)Nu sunt nici eu,
Nu esti nici tu
Avem in noi sange vioi,
Si suntem noi-noi amandoi!

Nu sunt

1)Nu sunt nimic din ce as vrea,
Eu sunt povara cea mai grea
Sunt dulcele cel mai amar
Si sufletul lipsit de har

2)Nu sunt nici apa,nici pamant
Si sangele imi e cuvant
Prin minte-mi trece un fior,
Si sufletu-i facut din dor.

3)Nu sunt facut din ce as vrea,
O luna neagra sau o stea
Sunt doar un om facut din lut,
Nu sunt nimic din tot ce-am vrut…

Lumea in doi

Iubirii mele

1.Ce frumoasa ar fi lumea in doi

Curata si plina de ploi,
Cand soarele din nori ar iesi
Pe loc m-as indragosti.

2.Ce frumoasa ar fi lumea in doi,
Creata,iubita si-nteleasa de noi
Doar de noi,cei doi porumbei
Uitati pe-o creanga de tei

3.Sa privim cum totul e-al nostrum
Si cum singuri ne facem noi rostul,
Si cum buzele incet se topesc,
Atunci cand soptim:TE IUBESC!

4.Mi-e groaznic de frica de clipa in care
Voi ramane singur sub soare
Cu ciocul voi rupe pana cu pana,
De tristete-o sa mor si-o sa doara!

5.In lume nu vreau sa zbor singur,haihui,
Ca o pasare a nimanui
Langa tine am zborul complet
Fara tine nu sunt eu,sunt defect.

6.Asa ca lumea in doi e-o minune
Sa fii intotdeauna cu mine,
Sa zburam prin frunzele ude,

Sa ne iubim unde nimeni n-aude!

Mi-e pofta

1.Mi-e pofta de ochii tai albastri,
De gura ce pare strapunsa de astrii
Si de parul valvoi
De inima ta,cu sange vioi

2.Mi-e pofta de pielea ta alba si cruda,
De gura rosie si uda
De genele lungi si pline de vise
De degetele tale aprinse

3.Mi-e pofta de dragostea ta!
De inima ta!
De fiinta ta!

Mi-e pofta de tine,da!

P.s:Pentru ca te iubesc!

Colaj

1.Asculta-ti ochii ce privesc in departare

Si inima ce bate ca nebuna
Sa trecem peste mii de incercari,
Si sa ne iubim intruna.

2.Sa fie calea numai nea
Si vesnica iubirea noastra
Ca o iubesc numai pe ea
Din miile de flori din glastra

3.Si numai miere pe pereti
Si-n suflet scortisoara
De nimic sa nu ne temem,
In doi viata-i usoara

4.La usa poate sta oricine,
Si-un caine ud de s-ar putea
Eu te iubesc numai pe tine,
Tu dai contur la viata mea

5.Si sens in dai,si ratiune,
Inima ta-i o potiune
Cu glasul dulce ma desmierzi
Din brate nu poti sa ma pierzi!

6.Este magie sau e vis?
E realitate?Compromis?
Ce-ar fi oricum n-ar mai conta
Ramai pe veci,iubirea mea!

Universul meu

Adelinei

1.Am universul meu patat de stele

Acoperit c-o mana de nuiele,
In jurul lui poti sa te-nvarti
E-nconjurat de martori muti

2.Lumina-si cauta o cale,
Pe drumurile mici,murdare
Raza de soare-i un erou
Si vantul sufla in ecou…

3.Alerg haotic printre ele
Cu degetele rup nuiele
Din vise sunt facute toate
Si le platesc doar cu pacate

4.Tu esti o viata mult prea dulce,
Un univers doar pentru mine
Mii de carari ce pot aduce
Sufletul meu pana la tine.

5.Esti universul meu din Rai,
Si te iubesc atat de tare
Sa-ti spun ceva,nu mai am grai

Iubirea mea e foarte mare!

P.s:Ai fost acolo cand s-a intamplat!

Antagonici si pierduti

1)Eu prima data am visat
Rapid si trist ca am uitat,
Ca mintea-mi alerga departe
Fara urme,fara fapte…

2)M-am necrozat in prima zi
Cand poti sa uiti cine vei fi
Poti sa arunci cuvinte blestemate
Starnind dureri nestramutate

3)N-ati inteles nici pan’ acum
Ca-n lume nu exista fum
Suntem nebuni si antagonici
Suntem rivali,murdari,despotici

4)Uram si carnea de pe noi
Si ne privim scarbiti si goi
Ne blestemam si ne hulim
Si morti cu totii-am vrea sa fim…

5)Mi-e scarba de mirosul acru
Ce l-au lasat nebunii vremii
Mi-e sila de cuvantul sacru,
De dezlegarea anatemei

6)Mi-e frica de lumina purpurie
Si de cuvintele ce vin din ea
Mi-e frig cat pentru-o mie,
De ce-au facut cu viata mea.

Iubirea

1.Iubirea-lucrul mic si efemer,
O stare parca venita din cer
E starea fara urma de pacat
Cand nici nu stii pe unde ai calcat.

2.Te chinuie,te doare,dar iti place
Iubirea e un lucru care tace,
Si suferi groaznic cand a disparut
Si te intrebi cand oare-a aparut?

3.Iubirea-sentimentul cel ales,
Din Eden de Adam cules
Se afla astazi printre noi,
Iar noi privim urati si goi...

4.Dispretuim iubirea dulce
Si ne gandim la un pacat
Ne pare rau cand ea se duce

Si-apoi ne plangem c-am uitat.

P.s:Pentru Adelina:X

Povestea mea

1.Credeam în mine şi în tine,
Credeam în anotimpul cinci
Nu m-aşteptam la rugi subtile
Şi nici cu pietre să m-atingi

2.Am încercat,m-am străduit
Ca-n inimă să las un gol
Să nu fiu tare vlăguit
De-a mea durere şi de dor

3.Zăpada albă şi curată
Încă la noi nu a ajuns
Şi va cădea aşa deodată,
Când eu mă voi opri din plâns.

4.Nu-ţi pasă,ştiu şi înţeleg,
Din mine vreau doar să culeg
O amintire şi-un viu-grai
Şi o speranţă de mai ai…

5.Nu ţi-am cerut decât iubire
Puţin amor şi păsuire
Dar viaţa dură mi te-a luat
Nu ţi-a păsat şi ai plecat.

6.În cine pot acum să cred?
Sau ce putere mă va face
În vreo fiinţa să mă-ncred
Care să-mi dea mai multă pace?

7.De liniste mai am nevoie
Şi de iubire totodată
Se pare însă că n-am voie
Ca să iubesc şi altă fată

8.Pe tine te-am iubit din suflet,
Pe restul cred că le reneg
Nu ai lăsat decât un sunet
Pe care-aş vrea să-l înţeleg.

9.Batjocuri,ură şi dispreţ,
În lume le vad orişiunde
Le poţi avea fără vreun preţ

De ele nu te poţi ascunde.

10.Ţi-am spus povestea încă odată
Povestea mea,iubită fată
Povestea ce s-a spulberat
Pustiu de suflet m-ai lasăt…

Actorul

1.Eternul greu de realizat
La el nici nu cred c-am visat
Dar apogeul l-am avut
Iubire,da!dar am pierdut…

2.E-o taina greu de înţeles
De ce tot eu am de ales?
Când drumul e prea negru-n cale
Şi lacrimile curg şiroaie

3.Din cer o ploaie cade lent
Nu pot ca să mai fiu atent
La tine mă gândesc mereu
Nu plâng,nu ţip,dar doare rau…

4.Iartă-mă soare,iartă-mă lună
Iertaţi-mă nonconformist!
O lacrimă picură-n mână
Din scenă iese un artist

5.El v-a zâmbit,v-a recitat
Şi voi aţi râs,v-aţi amuzat
Acum e timpul ca să plece
În băutură să se-nece

6.Pe scenă e un bun actor,
În viaţă e doar amator
Visează nopţi,visează zile
Căci toamna are-o rană vie

7.De ce doar toamna?
Ce e ea?
Este febleţe sau duşmanca?
Este un simplu anotimp
Ce-adesea-l întoarce în timp.

8.Acolo unde zace-n el
Un suflet alb de porumbel
Un gând obscur,dar limitat
Că toată toamna a regretat.

Cel mai impur din lumea asta

1.Ma simt impur pana la oase
Caci daca-as fi un om perfect
As fi bolnav,plin de angoase
As fi defect.

2.O voce nalta si sublima
Imi spune-n soapta printre ploi
Cum poti sa fii un om perfect?
Cand esti o pacoste
Infect!

3.O spui cu vorbe mult prea dure
Ce suna-n mine a sfarsit
Cand sentimentele sunt pure
Ajungi sa mori singur,
Subit.

4.Ca asta-i viata mult prea dura
Cu mii de vorbe si regrete
Atunci cand inima ti-e pura
Absoarbe tot ca un burete.

Nu exista

Nu exista vise triste,ci doar amintiri ce nu le-ai inteles
Nu exista frumusete,doar un defect pe care-l venerezi prea mult
Nu exista trauma,ci doar mici jigniri duse la extreme
Nu exista coincidente,ci doar destine intersectate
Nu exista legi,ci doar vorbe impuse
Nu exista lacrimi,ci doar zambete uitate de altii
Nu exista bucurie,ci doar o durere pe care inca nu ai simtit-o
Nu exista placere,doar lucruri fara importanta de care te tot legi
Nu exista afectiune,ci doar dorinta de a exterioriza ceva
Nu exista sperante,ci doar teama ca poti sa ramai fara nimic
Nu exista teama,ci doar ambitii lasate deoparte
Nu exista libertate,ci doar porti deschise pe jumatate
Nu exista lasi,ci doar,curajosi ce si-au uitat misiunea
Nu exista oameni rai,ci oameni buni care procedeaza gresit
Nu exista pedepse,ci doar supunere morala
Nu exista constiinta,ci doar o memorie incarcata de pacate.

Enigma "TU"

Cred ca am rupt orice tacere cand inima mi-a urlat pana la ochii tai.Pana cand am simtit ca sufletul mi se rareste si mi se pierde in praful galben si mucegait de pe sosele.
Te asteptam si atunci,asa cum o fac de atata timp-blestemand si iertand fiecare secunda ce imi curma fericirea privirii mele.Soarele e gri,e cenusiu,e trist si scuipa sageti de foc ce ma ard,ce ma dor,ce ma fac sa plang si sa regret…sa te regret.
Tu?Cine esti tu?Amnezia zilelor de mai si-au pus adanc amprenta in mintea mea si ca dovada ca nu te mai cunosc.Doar mirosul si pielea deosebit de fina imi mai sopteste cateceva,in rest esti un miraj-ceva ce nu pot atinge si nu pot avea in preajma mea.Ma priveai cu ochii tai senini si goi si iti era mila de mine-cel ce te-am asteptat de o vesnicie,iar tu deabia acum te-ai sinchisit sa faci un pas minuscul catre mare traire ce a putrezit in mine.
Nu regreti nimic?Nici eu…nu as avea ce.Si daca as face-o ar fi probabil o repulsie acuta pentru zilele cu ploaie marunta in care in loc sa ma bucur si sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru miracolul acela,eu stateam si plangeam pentru niste amintiri de mult arse,de mult pierdute,de mult uitate…
Nu m-am lamurit nici pana azi cine esti cu adevarat.Oare existi?Sau esti o simpla creatie a mintii mele?Chiar iti pasa atat de mult de mine si ma acoperi cu mila ta infinita de fiecare data cand simt nevoia?Nu stiu…e prea greu de crezut,prea ireal sa pot sa ma bucur de asa ceva.Poate ca ma insel si o sa raman mereu la fel de visator,inconjurat de fiinte inexistente si de suflete create din sufletul meu-fara pic de trup,fara pic de vlaga,fara nici o farama de viata.Un suflet ce are sa rataceasca nebun prin tot universul cautand…Cautand ce?Tu ai aflat ce cauta de atata vreme sufletul meu?Vezi.Aici gresesti…te-ai pripit atunci cand m-ai catalogat ca cel mai scump surogat pentru tine.De fapt nu sunt compresa cu apa rece,nu sunt un bun pansament,sunt ceva ce si-ar dori sa ramana la fel,dar intr-un alt stadiu al firii sale.Ceva mai presus de prezent,de care sa fie mandru pentru dara lasata in trecut.
Intelegi?
Si pana la urma tot nu te-am convins cine e aceea fiinta de care tot incerc sa dau…Probabil ca va mai trece mult timp pana voi afla ce este cu adevarat.
Trist?Ti se pare trista povestea mea?Poate…dar cred ca realitatea a fost cladita din pacate,pe tristete si pe o bucata murdara de ratiune-cam asta defineste lumea de aici.
Accept orice.Ca este trista,ca e incomplete,ca e neinteleasa,ce nu pot accepta este faptul ca ai putea s-o consideri ireala.

Lutul din mine

1.Acelasi sunt din totdeauna
Cel prea devreme sau prea tarziu
Care o sa imbogateasca lumea
Sau o va saraci pan’ va muri.

2.Indilic,acru,abisal,haotic
Ma misc pe apa cerului senin,
Astept finalul dur,apoteotic,
Sa plang,sa cer,sa ma inchin.

3.Printre zabrele de noroaie arse
Se vad doi ochi caprui-murdari,
In departari se vad mai multe case
Si mii de ochi amari…

Ispitele

Primul lucru la care mă gândesc când spun “ispită” este fie la o ciocolată imensă asezată la mine pe birou,fie la un tort ornat cu multă multă frişcă.Dar ispitele sunt de mai multe feluri şi îţi cam fac cu ochiul peste tot unde te duci.Vreţi ceva concret?Iată!Mergi la o petrecere cu multă lume.Sărbătoritul te anunţă din start că petrecerea se va întinde mult după miezul nopţii.

Toate bune şi frumoase până când platourile cu diverse feluri de suncă şi brânzeturi sunt înlocuite de sticle de băutură,ţigări şi nişte “prafuri” inofensive.
Ce te faci acum?Eşti pus în situaţia de a alege între:reputaţia ta în faţa celor din jur şi propria sănătate.Ispita pare să câştige teren,cedezi mai uşor decât credeai şi “stingi” două pahare de tărie.Eşti mai vesel,mai exuberant,ai uitat de teme,de şcoală,de probleme şi pe deasupra se pare că ai prins şi gustul.Toţi din jurul tău fac acelaşi lucru,tu de ce ai sta deoparte?
Se apropie de tine o brichetă aprinsă:”fumezi?”.Doar nu eşti în stare să spui “nu”-ar fi decadent pentru un “flăcău” ca tine,aşa că scoţi o ţigară din pachet şi o aprinzi fără să clipeşti.Fumezi,bei şi te simţi foarte bine!Nu trece mult şi “prizezi” ceva alb si împachetat pentru o doza dublă de “bună-voie”.
Petrecerea se termină.Ajungi acasă(mai mult sau mai puţin treaz),dar a doua zi te cuprind remuşcările.Nu ştii prea bine ce-ai facut,dar gustul amar al destrăbălării tale te chinuie groaznic.
E exemplul cel mai bun şi la îndemâna orcărui adolescent.Ce am vrut să vă transmit?Faptul că ispitele sunt făcute pentru oamenii slabi sau pentru cei ce se pierd foarte uşor în decorul celor mulţi.
Poţi petrece foarte fericit şi dacă bei cumpătat sau dacă nu bei deloc,exceptând total substanţele interzise.Viaţa e foarte frumoasă aşa cum ne-a lăsat-o Dumnezeu,fără ispite lacome şi însetate să te corupă!

Pastelul gri

1.Mi-am uitat visele si frica

Mi-am ratacit sufletul greu
Am vrut sa plang si n-am putut
Am vrut sa urlu si n-am putut.

2.Sunt gol!si ochii-mi sticlesc nebuni
N-am inima de om in mine
Am poate suflet
Dar om nu cred ca sunt…

3.De ce ma-ntreb atatea lucruri?
De ce imi pasa atat de mine?
As vrea sa rup din gard o floare
Si sa ma rog printre suspine

4.E negru tot!Pamant si suflet,
Caci am uitat ca m-am nascut
Eu n-am sa mor vreodata
Eu am sa ma fac scrum…

5.Fara vreo jena sau vreo teama
Voi arde ca o torta vie
Si ratacesc nebun pe mare
Acolo unde vas a fie…

6.Inchei cu fraze monotone
Si usi trantite in sictir
In nari se-amesteca arome

Si urca-n mine ca un fir.

P.s:Ard,ard,ard la nesfarsit...

Zile de mai

Unde sunt noptile de mai?Unde au disparut cu totii?Totul e schimbat in ceva acru si prafuit-ca o mobile veche de care se pare ca am uitat.Chiar am uitat?Chiar am vrut asta?

Poate ca asa este scris undeva printre nori,dar totusi inclin sa cred ca destinul ti-l mai faci si cu mana ta,doar minunile sunt cele cu adevarat peste putinta omeneasca de inteles.
Sunt multe intrebari la care am tot cautat raspuns si inca il caut,dar obosesc…si atunci cand obosesc ma retrag intr-o camera micuta si plina de amintiri si incerc sa ma refac.De ce soarele arde atat de tare la inceputul lui mai?Sau de ce e mereu senin in noaptea de Inviere?Sunt chestii la care m-am gandit zile intregi si nu poti sa gasesti o explicatie rationala.(De fapt de ce m-as lega tocmai eu de ratiune?).Nu-ti foloseste la nimic ratiunea daca in adancul tau nu stii sa iubesti si sa speri.Probabil ca te intrebi:la ce sa sper?Sa speri ca ziua de maine va fi mult mai frumoasa decat cea de azi si ca optimismul din tine atinge cote greu de imaginat pentru altii.Ba mai mult,sa ai satisfactia profunda ca i-ai intors din drum pe cei mai aprigi pesimisti pe care ii cunosti.Sa ii faci pe cei lipiti de realitate sa vada si o alta frumusete a lucrurilor in afara de aceea pe care o vedem cu totii.
Ca o banca la umbra unui salcam inflorit e dragostea in starea cea mai pura dintre doi tineri si ca cerul plin de stele e puritatea dusa la extreme fara cuvinte.Cuvintele te fac mic si iti racesc sufletul,ti-l umplu cu venin si cu ura incat te transformi intr-o ruina.Nu odata am vorbit cu mine,doar cu mine.Am ramas singur si m-am judecat si m-am iertat,m-am lasat purtat de ispite si pe urma mi-am reprosat totul ca si cand cineva strain m-ar fi impins sa fac ceva.
Acum sunt sterp de cuvinte si ochii mi se rotesc in gol.Privesc fetele inmarmurite si ale oamenilor si le citesc pe buze durerea ce-i apasa.Sa schimb ceva?Ce as putea schimba?Nu are nici un rost,iubirea e singurul antidot ce imi poate reda glasul si pofta de viata.O mie de cuvinte nu fac cat un sarut.Si miile de incurajari superficiale nu fac cat o imbratisare plina de iubire.

Da,recunosc!Sunt condamnat la iubire.Si nu ma plang de asta.

E lucrul cel mai bun si mai curat pe care il am in mine.Nimic in lume nu ma bucura mai mult decat iubirea.

Trebuie sa invat sa iubesc ca sa fiu iubit,sa vad cum florile albe ma imbata cu parfumul lor si cum iarba verde cere sa ma tolanesc pe ea.Sa respir,sa vad,sa simt si sa iubesc.
Unde sunt Doamne zilele de mai?Le vreau cu mine,sa pot iubi deplin..

"O zi buna"

E dimineata,inca prea dimineata pentru o zi de vacanta.Pur si simplu imi era pofta de un covrig mare si bine rumenit asa ca m-am imbracat repede si am mers pana la covrigaria de la colt.Era soare si aerul mirosea a praf,dar totusi pentru pofta mea am indurat si am mers mai departe.

Am cerut covrigul si am platit,iar dupa ce am primit restul si am multumit(din instinct pentru ca eram adormit),am primit de pe partea cealalta a magazinului “o zi buna,va doresc!”.Ciudat!De mult timp nu am mai auzit asa ceva de la vreun vanzator si am ramas cateva clipe nemiscat.Vanzatoarea nu prea intelegea ce se intampla,ce anume m-a surprins,dar nici nu aveam rabdarea necesara sa ii explic ce imi trecuse prin minte.
Cam toti comerciantii sunt ridicoli sau sunt prea plictisiti sa arate putina amabilitate fata de clientii lor.De spun ca sunt ridicoli?Pentru ca unii au mania sa faca glume proaste sau sa lege o discutie cu tine pe baza pretului prea ridicat sau a calitatii proaste a produsului pe care urma sa-l cumperi.Si sunt plictisiti pentru ca asa s-au nascut,asa le este firea si nu realizeaza ca un simplu cuvant frumos i-ar putea aduce pe langa recunostinta morala si niste clienti in plus.
Eu inteleg ca este obositor si cate odata mai intalnesti cate unul ce te scoate din minti pentru ca efectiv el nu s-a hotarat ce sa cumpere,dar asta nu iti da nici un drept sa ii arati clientului indiferenta(sau mai rau sictir).
Poate vi se pare si voua ciudat de ce am ales sa fac un astfel de post,dar m-a surprins in mod placut doamna aceea.Si cateodata astepti si din partea altora cuvinte frumoase si lucruri simple care sa te faca sa vibrezi.Tot ce am observat la mine a fost faptul ca vibrez mult mai repede si mult mai bine la lucrurile mici si fara valoare(materiala),decat la enormitatile de zeci si zeci de lei(sau milioane).Valoarea materiala nu face altceva decat sa o distruga pe cea sentimentala.
Si ca veni iar vorba de sentimente,stiu ca v-am obisnuit cu un sentimentalism radical,dar cam din asta sunt facut.Oare sa fie bine sa fii tributar sentimentelor tale?Cateodata inima iti spune cam ce trebuie,dar uneori blestemata de ratiune isi face aparitia si te contrazice la sange.
E greu sa ma inteleg si singur,dar sa am pretentia de a intelege si altii tot ceea ce roieste in mine.Dar sa lasam toate astea acum.
Mai bine sa mananc covrigul…

Pot!?

Pot sa tip cu gura inchisa si durerea sa-mi iasa prin pori

Pot sa alerg printre ganduri si usor usor sa ma pierd in maretia lor
Pot sa cred intr-o minune si doar asa sa-mi vad pacatele
Pot sa imi dau seama ca perseverenta nu are nimic cu onoarea
Si ca inima iti e mai mult impietrita de demnitate decat de omenie

Pot sa vad in tine ceea ce eu sunt
Sau pot vedea reversul fara sa ajung sa te urasc
Pot sa ascult mii de voci
Dar niciodata nu vei sti daca am inteles-o pe vreuna

Pot sa alunec in amintiri si sa ma rup de realitate
Fara nici un regret.
Stiu ca atunci cand soarele apune gandul fuge departe
Dar el sigur nu se va intoarce atunci cand va rasari din nou.

Stiu ca fara omenie poti trai,la fel ca si fara ratiune
Dar fara suflet ai fi doar un paduche intr-o mare de prostie.
Pot sa accept orice si sa ascult pe oricine
Insa nu-mi cere sa fiu de acord cu toate.

Pot sa tac si sa-ti zambesc,cand de fapt vreau sa plang
Toate pentru a te scuti de a-ti fi mila de mine
Pot sa combin totul in lume,dar sunt absolut sigur
Ca nu va iesi nimic.

Pot sa accept nimicul ca pe o mare oportunitate
Dar in acelasi timp privindu-ma in oglinda realizez cat de naiv sunt


Pot orice,si pana la urma nimic.

Margele pe un fir de par

Mai bine fumam o tigara amara si sorbeam cu scarba dintr-o sticla de vin.Era mai indicat decat ceea ce fac acum.De fapt,ce fac?Stau ca de fiecare data si-mi pun mii si mii de intrebari despre viata mea si cum eu la randul meu influentez pe altii.(nu mereu imi doresc asta,uneori evit).

Toata dupa-amiaza asta am stat pe balcon si la lumina soarelui ce nu inceta sa ma loveasca mi-am facut singur un proces.Acuzatul eram evident eu,iar aparatorul tot eu.Cine ma acuza?Constiinta,sa zicem.Ea mereu a avut ceva impotriva firii mele!Ori m-a acuzat ca sunt prea libertine si ca pun accent prea mare pe ratiune,fie mi-a reprosat ca sunt aiurit si visez cu ochii deschisi.
Stiu prea bine ca ratiunea este cea mai indicata in situatiile de criza,dar la mine nu functioneaza asa.Ce rost ar avea ratiunea daca sufletul l-ai lasat aruncat intr-un colt al firii?Nu cred ca are vreo noima tot ce am crezut pana acum,asa ca procesul caruia i-am dat curs speram ca ma va linisti.
In sala acuzarii,pe o masa de sticla era un fir de par pe care judecatorul(adica tot eu)punea pentru fiecare greseala a mea cate o margea.Asa incat la final a iesit un colier spectaculos.De ce spectaculos?Pentru ca greselile erau multe si astfel margelele s-au inmultit.
M-a obosit teribil procesul asta!Mai bine nu-mi dadea prin gand sa-l incep.De fapt cand am facut asta,cand mi-a venit ideea tocmai citisem pentru a doua oara “Apararea lui Galilei” si m-am gandit sa-mi fac singur un proces asemanator.
Totul a pornit de la o discutie initial banala.Aceea despre ratiune si suflet.Se sustinea ca ratiunea va avea mereu de castigat si cu ea te poti descurca exceptional in viata.Bun.Am acceptat opinia,dar era momentul sa judec la rece si sa vad daca sunt intru totul de acord cu ideea spusa.Nu am fost si nici nu sunt!
Este foarte adevarat ca fara ratiune esti un imbecil,darn u trebuie sa o ridici la rangul cel mai inalt in scara valorilor tale.Ratiunea te scoate mereu din probleme si cu ea iti faci treaba cotidiana,dar atunci sufletul ce rost mai are?Ar trebui puse oarecum in echilibru,nu?
Ei bine,ratiunea se compenseaza foarte bine cu sufletul.Multi spun:”Dumnezeu mi-a dat ratiune!”.Perfect!Dar cum de crezi in Dumnezeu?Rational vorbind Dumnezeu nu exista-stiintific existenta Sa nu s-a demonstrat,dar totusi ai spus ca El ti-a dat ratiunea.Deci automat crezi in Dumnezeu!Asa ca sufletul joaca un rol foare important.
Procesul a durat cam patru ore,fara pause si eram pur si simplu epuizat.Margelele s-au inmultit si din el a iesit un colier de toata frumusetea.Un colier al pacatelor,ca un fruct interzis.
Oricum nu stiu cat de mult m-a ajutat procesul asta,dar macar mi-am clarificat ca fara suflet degeaba existi.

Trezeste-ma!

1.Frigul a pus iar stapanire pe mine

Si glasul mut ma loveste in tample
Adorm plangand si ma trezesc la fel
Trezeste-ma cand vine iar caldura!

2.Apun in fiecare seara la geam
Si imi soptesc in barba vorbe dulci
Mi le rostesc singur:
Trezeste-ma cand ne va fi bine!

3.Rad si plang ca un copil
Ma bucur pentru orice sentiment
Te iubesc asa cum iubesc ploaia
Trezeste-ma cand soare va fi din nou!

4.Te tin in brate si cu caldura mea
Iti ating chipul alb si palid
Te strang la piept si iti soptesc:
Trezeste-ma cu un sarut!

5.Acum e locul gol si trist
Probabil esti departe de orice gand
Departe de mine si de sufletul meu
Si-atunci te rog un singur lucru:



Trezeste-ma cand vei veni-napoi!

Dincolo de mine

Inainte sa scriu asta, m-am gandit daca e necesar sau nu.Nici pana acum nu mi-am dat seama,doar ca mai fac o incercare de a dezlantui asupra unei blestemate de hartii.

Era o seara tarzie de toamna cred.Lacul reflecta luna inmarmurita pe tapetul infinit al cerului.Eram singur pe marginea lui.Eu cu gandurile mele.

La o bataie lina a vantului in apa putin zdruncinata mi-am zarit chipul.Ce exprima el?Mie nu mi-a exprimat nimic-ca si cum ar fi un altul.

Imi e lehamite de miscarea asta continua din jurul meu,mi-e lehamite de faptul ca am putut sa visez atat de mult.Prea mult-as putea spune,dar nu regret nimic!Pana la urma am visat pentru mine.Am visat cu trupul si cu sufeltul meu fara sa afectez nici cea mai mica gaza.
Dincolo de mine e greu de spus ce exista.Cred ca este un alt “eu” mult mai superficial si mai sentimental decat cel de aici.E un embrion uitat de atatea cautari pe care le-am facut cu timpul.E inutil sa privesti viata din prisma sentimentelor,pentru ca ele sunt de multe ori doar un drog ce te ajuta sa treci mai usor peste o durere inchisa in tine.O lume a ratiunii e viitorul.Ea reuseste sa acapareze si minti si suflete fara sa-i pese de sufletul tau putrezit in piept.
Dar tot eu pot spune ca nu gresesti deloc daca pui suflet,daca tributar sentimentelor tale si le transformi in cea mai de pret comoara pe care o ai in viata.

Tot e complicat sa vorbesc despre mine pentru ca nu ma cunosc aproape deloc si as putea spune minciuni sau lucruri prea banale despre ceea ce sunt cu adevarat.Nu ma cunosc si nu am sa ma cunosc vreodata!E o lege a firii care la mine se aplica intocmai:sa nu ma pot cunaste niciodata.Poate exista oameni care ma cunosc,dar pentru mine voi ramane un mister.

De ce ma tot agit aici?Oricum nimanui in lumea asta nu ii pasa.Asa ca haide sa rupem cateva flori proaspete si sa le aruncam in raul ce curge prin fata casei.Nu ai vazut inca raul?E albastru si ingust,dar ma separa fara sa vreau de restul.Te-oi intreba acum,care “rest”?Tot ce exista-asta e raspunsul.Rupem florile si nu vor mai creste altele niciodata.Le iau si le pun in san,poate sentimentele mele se vor hrani cu ele,daca nu-le voi arunca si pe ele in rau.

Fugim sau ne indreptam?

De mult am citit undeva ca unii oameni se indreapta exact catre ceea ce vor si altii fug de tot ce au.
Si care e diferenta?
Si cel care se indreapta catre ceea ce vrea de fapt fuge,iubeste acel ceva mai mult decat ceea ce are in prezent si astfel fuge.Uita de timpul iubirilor,uita de amintirile impamantenite si scapate de orice robie si refuza sa zambeasca inca odata lucrurilor care nu de mult il faceau fericit. Dar bineinteles ca acuzatiile curg garla asupra celui care fuge de la inceput.
Care a hulit pamantul stramosesc pentru o noua lume mai buna,fara sa tina cont de ceea ce lasa in urma.E acuzat ca cel mai temut criminal din lume,dar el nici pe departe nu este asa. Daca as fi pus in situatia de a aprecia unul din cele doua cazuri l-as aprecia pe cel care a plecat de la inceput,a fugit fara sa spuna nimic.Intr-o noapte ploioasa s-a decis sa o ia de la capat indiferent de ceea ce va intalni.Demnitatea lui nu a murit,nici macar nu a fost patata cu ceva!A mers pur si simplu pe firul ratiunii si dupa cum bine stim mereu ratiunea a mers mana in mana cu constiinta si cu demnitatea,asa ca demnitatea lui un a avut de suferit deloc.
Pe cand cel care a vrut sa se amageasca cu o alta “realitate” departe de realitatea asta a celor multi nu a facut decat sa ne arate tuturor cat de meschin este si cat de mult poate decade ca om.E insipid,e fad,e de-a dreptul penibil sa-l intalnesti si sa-l intrebi de ce a facut asta?El ti-ar raspunde cu o voce stinsa si chinuita de atatea ganduri ca:”asa am simtit”.
Cum asa ai simtit omule?Ai simtit ca a fugi indirect,adica a-ti pune in fata alte prioritati defecte din punct de vedere sentimental cu care sa maschezi frica imbecila de a ramane aici in lumea tuturor,e mai bine?. E injust.Cel putin mie asa mi se pare.
Am citit de mult replica asta si chiar am stat si am meditat destul de mult la ea si iata la ce concluzie am ajuns:Lumea e un vartej fara margini in care preferabil este sa te arunci singur,nu sa astepti pe margine pentru ca vei fi prins si schingiuit amarnic.

Clepsidra vietii

Mai ai nispul acela straveziu?Cel din clepsidra pe care am spart-o cu indiferenta.De ce am spart-o?Pentru ca nu aveam nevoie de ea si pentru ca am vrut sa sfidez legea firii,am vrut sa rup tacerea timpului mult prea ratacit in firea mea. Alunec…da,simt cum fuge tot pamantul de sub mine si cum timpul nepasator inca ma sfideaza din ciobul de clepsidra. Da,am spart-o!Si recunosc cu capul sus ca am facut-o intentionat si ca m-am saturat de salutul mutual pe care timpul il lasa zi de zi pe chipul meu.Incepem sa imbatranim si fiecare secunda ce se scurge e un pas inapoi spre origini sau un pas imens catre sfarsitul atotincapator.
Dar tu?Tu cum te mai impaci cu timpul?Nu te-am mai vazut de mult timp,dar ai ramas neschimbat.In camera ta toate sunt asezate frumos pe etajera,hainele in sifonier,doar ca peretii sunt galbeni,din sertare ies molii si pe etajera e prea mult praf. Nu mai ai chef…te inteleg.
De fapt incerc sa te inteleg,pentru ca peste mine timpul inca nu a pus asa mare stapanire incat sa il detest profund,ca tine.Ai ramas la fel…cu acelasi zambet mat de pana acum,cu parul cret si dezordonat.Doar ca ai albit.Si ridurile vor sa-ti rapeasca si ultima dorinta-aceea de a trai. Ce este foarte curios,este ca atunci cand facem pasul spre viitorul ce nu mai are mult si se va transforma in trecut,avem o dorinta imensa de a iubi,de a fi iubiti-de a trai! Parca nimic nu vrem sa ne opreasca din mersul nostru(destul de linear)pe care ne-am chinuit cu ani din viata sa ni-l facem. Dar viata e nedreapta,e ca un joc mizerabil de poker-unde adversarul tau are mai mult de patru asi.Si ce poti face?Nimic.Astepti sa puna si ultima carte in joc si poti pleca linistit cu gandul ca ai facut tot ce depindea de tine.Finalul il cunosti…de fapt il cunoastem cu totii.
Ce m-a frapat a fost ca atunci cand ma uitam pe la tine prin casa si am vazut cum totul a imbatranit am trecut pe langa camera ta si am simtit acel miros al tineretii noastre amestecat cu tutun si bautura ieftina.Am zambit…mi-am amintit de multe lucruri ce le faceam atunci cand eram cei mai puternici.
Si inca ceva.Am trecut pe langa oglinda si am vazut un chip de batran-vested si aproape de sfarsit.I-am zambit si mi-a raspuns cu acelasi zambet placid.Imi e dor sa-l revad si sa-l inteleg mai bine.Cu toate ca nu cred sa-l mai reintalnesc prea curand.

Nu vreau nimic si totusi..

1.
Nu vreau nimic si totusi vreau..
Vreau sa privim cum soarele se stinge apatic in mare
Si sa ne tinem in brate indiferent daca ploua sau nu
Sa imi pun capul pe umarul tau si sa iti soptesc ceva
Orice…doar sa ma auzi,sa imi auzi inima cum urla de atata iubire.

2.
Sa privim printre valuri
Si sa nascocim minciuni despre pescarusi…
Plaja e goala,e pustie,doar noi…
Putem sa ne auzim sufletele cu bataile ritmice
Putem sa plangem sau sa radem,suntem amandoi.

3.
Nu vreau nimic
Si totusi vreau…iubirea ta.
Nu cred in stele,nici in soare,
Cred doar ca lumea e facuta pentru iubire
E facuta sa simta dragoste pentru a o da mai departe.

4.
Si inca bate vantul si nu m-am plictisit.
E chiar frumos aici,ca suntem amandoi
Probabil sunt putin cam aiurit
Dar inima imi bate pentru doi.


P.s:Nu are rima,asta am si vrut.Sa fie ceva rupt din cadru.E ceva gandit si trait care trebuia scris.

Visul.marea

Intr-unul din desele mele momente de “ratacire” imi pun tot felul de intrebari si multora nu le gasesc niciodata raspunsul.Pot sa caut nopti intregi un singur raspuns pe care sa nu-l gasesc pentru ca fie deja il stiu,fie imi e total interzis sa-l aflu.De multe ori m-am gandit ca poate nu stiu nimic din tot ceea ce stiu pentru simplul fapt ca imi e interzis!De cine imi e interzis?
Rationamentul nu l-am dus mai departe,nu are rost…si risc sa-mi pun viata si mai ales credinta in mare pericol incercand sa-L infrunt pe cel ce pana la urma ne-a creat.
Acum visez cu ochii deschisi ca sunt la mare.La Costinesti-de exemplu.Si plaja e pustie,doar eu incerc ca un nebun sa-mi fac simtita prezenta printre dunele de nisip mucegait de atata iarna si printre stancile ce rezista cu atata stoicism in fata valurilor reci si aspre. Sunt pe plaja deja…gandul meu sta atarnat de un far ce lumineaza intreaga faleza si plaja chiar daca turistii mai au cateva luni bune pana vor umple plaja.M-am descaltat si pasesc fara teama pe nisipul rece ca un covor ud.Talpile mi se topesc in prospetimea lui si ma face sa visez.
Visez la tine,la surasul tau si la parul balai in care imi place atat de mult sa ma ascund. Te astept de ceva vreme:chiar daca este frig sau cald,eu te astept…stiu ca sigur vei veni,ma vei lua de mana si ma vei saruta si atunci vom alerga pe mare fara sa ne udam hainele. Cred acum ca am complotat oarecum cu natura si universul parca merge la acelasi gand cu mine.Pe nisip,din alge proaspete sta scris numele tau.M-a surprins placut,bineinteles.Si visez si mai mult la tine,la sufletul tau… Te-as tine in brate,te-as lasa sa ma iei captiv in sufletul tau si sa nu-mi dai drumul niciodata.Lumina nu mai e aproape deloc si pana vii o sa ma intretin cu luna..cea vesnica si prezenta in fiecare noapte.
Mi-e dor sa te iau in brate si sa te sarut.Sa alergam prin soarele asta de primavara si sa avem amandoi parul plin de vant,sa radem si sa ne iubim asa cum stim noi mai bine. De fapt fara sa ne dam seama,am dat nastere unei iubiri imense ce se ascunde in fiecare zi fie la mine in suflet,fie la tine,iar noaptea ne uneste bratele si buzele,ne tine impreuna si ne face sa vibram ca doua culori complementare. Departe ce-i drept,se aude o chitara…niste acorduri dulci ce imi dau senzatia de continuitate.Totul se pare ca o sa continue.Unde?Nu stiu exact,dar acordurile astea se pierd in valuri mai sigur ca oricand.

P.s:E pentru tine,asa cum ti-am promis.Pentru ca te iubesc Den !

C.o.m.a

Priveste o secunda in oglinda timpului?Te vezi?De fapt te mai recunosti?nu cred…nici eu nu m-am recunoscut cand m-am privit ultima data. Parca ai mai imbatranit,dar sufletul tau inca e cald si fata iti este neschimbata.Ce simti acum?Vad ca nu poti sa spui mare lucru-lacrimile ti-au umplut obrajii si sarea din ele se usuca treptat si te albeste. Visezi?Credeam ca ai adorimit in timp ce-ti fredonam niste versuri de demult,dar parca esti orbit dupa ce te-ai privit in oglinda.Ce ai vazut asa de groaznic acolo?Esti doar tu…nu pari atat de schimbat,dar poate timpul si-a pus amprenta peste tine fara sa ne dam seama si asta doare cumplit.Stiu…si peste mine sunt mii de straturi de cenusa.De unde cenusa,nu?Pai noptile trecute cand priveam carul mare ca un copil lipsit de orice ispita m-a luat cu frig si am inceput sa ard incet din amintiri.Nu faceau cine stie ce foc,dar macar ma incalzeau si imi dadeau o unda de siguranta.Era doar o mangaiere stranie si pur neadevarata pe care as fi putut sa jur de la inceput ca nu e adevarata…dar uite ca am acceptat-o pentru ca asa suntem noi oamneii.Suntem flamanzi dupa iubire si totusi nu credem pana la final in ea.
Cand o avem ii dam cu piciorul in loc sa o punem deoparte si sa ne gandim la ziua de maine in care sigur vom avea nevoie de dragoste. Mai am 3 ore…3 ore pana ce? Am uitat…dar stiu ca mai erau 3 ore si totul se schimba si daca nu ma insel oglinda se schimba si inima alearga si la final se infige intr-un ciot de sticla.Asta e finalul.Il stiu.Nu am visat la el,dar mi l-am putut imagina de multe ori.Haide sa stingem lampa acum si du-te si culcate!Vreau sa petrec 3 ore cu mine sa ma judec si sa ma felicit.Pentru ce?Nu stiu…gasesc eu ceva..


P.s:C.o.m.a=Cand oamenii mor au amintiri

Trecut aspru

1.
Nu plange copile cu ochii albastrii,
Caci lumea te vrea acolo-ntre astrii
Pierdut pe cararea ce duce in Ceruri
Cu gandul absurd,blindat in oteluri

2.
Ai stat si-ai cantat,
Ai plans,te-ai rugat
E clipa ta Schimba ceva!

3.
S-alungi din tine tot raul,
S-astupi cu iubire tot haul
Sa uiti de durere si sange
Sa uiti de verbul “a plange”

4.
Te-am tot rugat,
Te-am asteptat
M-am lepadat
Si-am regretat…

5.
Regret ca viata mi te-a dat
Regret ca soarta mi te-a luat
E crud,prea aspru pentru mine
Ca sa mai cred acum in tine…


P.s:Daca l-as intalni pe Dumnezeu,l-as ruga un singur lucru:sa opreasca timpul.

Un colt de primavara

Uite primavara!O vezi?E acolo la orizont,sta sa iasa din obscuritatea zilei de ieri si sa rupa mrejele zilei de azi,care pare mult mai intunecata decat cea de ieri. Tot in casa.In aceeasi camera galbena si mucegaita din care arunc cand si cand pe geam cate un vis,cate un gand.Acum de cateva zile nu mai mananc nimic si nu mai suport sa privesc cu ochii plini de sange autoportretul ridicol de pe hol.
Cand l-am primit era atat de mandru de el,ma laudam singur in oglinda din baie si simteam ca sunt un altul atunci cand i-am pus rama aceea neagra.
Dar acum totul pare ridicol si mi se pare urata imaginea de pe perete,de fapt acum realizez un lucru ca eu niciodata nu am inteles acea imagine.O priveam in fiecare dimineata ca pe o icoana si zambeam aiurit cand ma plimbam cu privirea pe marginea sprincenelor,dar nu intelegeam nimic.Nu-i intelegeam efectul,nici esenta.Poate ca nu are asa ceva. Din cand in cand-atunci cand ma satur sa privesc in oglinda sparta,mai arunc cate o privire pe geam si de data asta constat ca am ajuns sa accept toate lucrurile exterioare mie fara ca sa le inteleg neaparat.Am acceptat decorul de afara,asa cum am acceptat si rama neagra in care zace amortita de ceva vreme imaginea mea. Nici macar nu mai seman cu acela din poza.De ce o mai tin?Imi aduce aminte de trecut…cred ca asta e raspunsul cel mai bun,macar atat sa-mi ramana din mine dupa ce m-am uitat,dupa ce am uitat sa respir si alt aer in afara de cel din camera asta. Imaginatia mi-a fugit mereu prin toate ungherele mintii,dar acum imi dau seama ca niciodata nu am avut puterea sa-mi imaginez lumea fara mine in ea.
Nu ca ea s-ar invarti in jurul meu,nici de cum.
Am vazut lumea ca un reper dupa care e esential sa te acomodezi pentru a putea trai. Vedeti totusi imaginatia nu a mers atat de departe incat sa-mi disociez fiinta de lumea inconjuratoare.In cel mai bun caz,ma pun intr-un colt al lumii si privesc gales catre ceilalti,dar nu as putea sa concep lumea dupa ce eu as disparea. E firesc sa disparem,iar lumea nu va disparea odata cu noi.Si asta e firesc.Dar parca iti doresti ca pana sa “iti iei zborul” sa ai in suflet o mare satisfactie pentru ceea ce ai fost capabil sa faci.
Am scris si aceste randuri intr-o dimineata tarzie de martie.

Soarele e de mult pe cer,dar inima in piept oare imi mai bate?

Mama

1.
Sa aiba cin’ te mangaia,
Sa aiba cin’ te alinta
Sa aiba cin’ te alina,
Si pe obraz te saruta

2.
E omul dat de Dumnezeu
O mama cand iti e mai greu,
O mangaiere calda,blanda
Si doua brate sa te-ascunda

3.
Toti vor ca sa le fie bine,
Si numai ea tine la tine,
Plange nopti,detesta zile
Pruncului sa-i fie bine.

4. O iubesc si-o voi purta
Pururi in inima mea…



P.S:La multi ani tuturor mamelor!

In amintirea celui ce a fost

Daca fericirea s-ar cantari in grame,mi-as face un inel si-un pandantiv


E dimineata.Nu foarte devreme,dar nici atat de tarziu incat sa se auda ceva pe strada.Aceeasi camera galbena si prafuita,cu peretii cojiti de inundatiile vecinilor si cu panze imense de paianjen ce parca vor sa tina peretii uniti pentru totdeauna. Il vezi cum se ridica din pat cu un aer mahmur si scarbit de noua zi ce tocmai a inceput si fara prea multe gesturi scoate o tigara mototolita din buzunarul de la pijama-o aprinde. Nimic nu se clintea.Doar gandurile ce si-au inceput ciclul dis-de-dimineata fac zgomot in mintea lui.Are grija totusi sa le linisteasca fumul gros ce ii umplea plamanii si il expira cu mare incredere prin narile ingalbenite si ele de la atata nesomn.
Se ridica si priveste pe fereastra.Era pustie straduta din fata.Cateva ziare zburau pe trotuar si un caine se scarpina de purici in mijlocul strazii.”Oare el sa n-aiba nici o grija?”se intreba deodata.Dar gandul parca s-a lovit de ceva invizibil si s-a intors ca un bumerang in mintea lui.Avea si el grijile lui de caine,dar ale omului erau mult mai mari si mai importante.
Termina tigara si priveste amortit mobila din casa.Se uita dintr-un colt in altul si-si invoca singur momentele speciale pe care le-a trait acolo cu mult timp in urma:cand se juca poker cu prietenii si miza erau niste mieji de nuca sau mesele pline de fast din fiecare duminica.Toata familia era adunata la masa,se ciocnea cate un pahar cu vin alb si buna-dispozitie era la ea acasa…Toti radeam si spuneam glume sau ne povesteam ceva hazliu din timpul saptamanii. Insa acum?Acum nu mai e nimic.O scrisoare veche si ea ingalbenita de atata asteptare zace aruncata pe coltul mesei.Nu era semnata de nimeni,dar scrisul ii parea cunoscut.Isi mai arunca inca odata ochii stravezii pe ea si zambeste amar in coltul gurii.Oare de ce? Scrisoarea era patata de lacrimi…de lacrimile lui de copil inocent ce nu a inteles disparitia parintilor atat de brusca.In fiecare seara plangea pe foaia aceea pana intr-o zi cand nu a mai avut lacrimi si sensibilitatea a palit si ea odata cu trecerea anilor. Copilul de atunci este acum de nerecunoscut-are barba si ochii i s-au mai inchis la culoare.De plans nu mai are lacrimi sa planga-doar suspina incet cand zareste cate o fotografie cu familia.E uluit de armonia ce era odata - in mare discrepanta cu linistea covarsitoare si monotona de acum.
Ar asculta muzica,dar tot ce are in minte sunt versurile pe care le citeste in fiecare seara si care nu-l lasa sa inteleaga si altceva.Nu mai doarme de multa vreme si fumeaza groaznic de mult. Pijamalele i-au ramas mici dar e hotarat sa nu le schimbe…sunt pijamalele pe care le-a gasit pentru ultima data sub bradul de Craciun si ii sunt foarte dragi,pentru ca ii amintesc de ai lui… Prefera sa stea ori la geam-ascuns dupa perdeaua de catifea groasa,ori pe marginea patului ca un bolnav ale carui zile ii sunt numarate.Stie ca boala sufletului nu il va cruta si ca intr-o buna zi nu se va mai trezi sa vada razele calde ale soarelui si nici sa mai indure linistea ce-l acopera mereu.E singur…pustiu…si lipsit de orice speranta. Se intinde din nou in pat,se inveleste repede si isi ascunde ochii in perna.Oare doarme?Nu…asteapta o noua zi in care monotonia va spori si mai mult.
Asa e el..