luni, 28 martie 2011

Nu vreau nimic si totusi..













1.
Nu vreau nimic si totusi vreau..

Vreau sa privim cum soarele se stinge apatic in mare

Si sa ne tinem in brate indiferent daca ploua sau nu

Sa imi pun capul pe umarul tau si sa iti soptesc ceva

Orice…doar sa ma auzi,sa imi auzi inima cum urla de atata iubire.


2.
Sa privim printre valuri
Si sa nascocim minciuni despre pescarusi…
Plaja e goala,e pustie,doar noi…

Putem sa ne auzim sufletele cu bataile ritmice

Putem sa plangem sau sa radem,suntem amandoi.


3.
Nu vreau nimic

Si totusi vreau…iubirea ta.

Nu cred in stele,nici in soare,

Cred doar ca lumea e facuta pentru iubire

E facuta sa simta dragoste pentru a o da mai departe.

4.
Si inca bate vantul si nu m-am plictisit.

E chiar frumos aici,ca suntem amandoi

Probabil sunt putin cam aiurit

Dar inima imi bate pentru doi.



P.s:Nu are rima,asta am si vrut.Sa fie ceva rupt din cadru.E ceva gandit si trait care trebuia scris.

duminică, 27 martie 2011

Visul.marea







Intr-unul din desele mele momente de “ratacire” imi pun tot felul de intrebari si multora nu le gasesc niciodata raspunsul.Pot sa caut nopti intregi un singur raspuns pe care sa nu-l gasesc pentru ca fie deja il stiu,fie imi e total interzis sa-l aflu.De multe ori m-am gandit ca poate nu stiu nimic din tot ceea ce stiu pentru simplul fapt ca imi e interzis!De cine imi e interzis?
Rationamentul nu l-am dus mai departe,nu are rost…si risc sa-mi pun viata si mai ales credinta in mare pericol incercand sa-L infrunt pe cel ce pana la urma ne-a creat.

Acum visez cu ochii deschisi ca sunt la mare.La Costinesti-de exemplu.Si plaja e pustie,doar eu incerc ca un nebun sa-mi fac simtita prezenta printre dunele de nisip mucegait de atata iarna si printre stancile ce rezista cu atata stoicism in fata valurilor reci si aspre.
Sunt pe plaja deja…gandul meu sta atarnat de un far ce lumineaza intreaga faleza si plaja chiar daca turistii mai au cateva luni bune pana vor umple plaja.M-am descaltat si pasesc fara teama pe nisipul rece ca un covor ud.Talpile mi se topesc in prospetimea lui si ma face sa visez.
Visez la tine,la surasul tau si la parul balai in care imi place atat de mult sa ma ascund.
Te astept de ceva vreme:chiar daca este frig sau cald,eu te astept…stiu ca sigur vei veni,ma vei lua de mana si ma vei saruta si atunci vom alerga pe mare fara sa ne udam hainele. Cred acum ca am complotat oarecum cu natura si universul parca merge la acelasi gand cu mine.Pe nisip,din alge proaspete sta scris numele tau.M-a surprins placut,bineinteles.Si visez si mai mult la tine,la sufletul tau… Te-as tine in brate,te-as lasa sa ma iei captiv in sufletul tau si sa nu-mi dai drumul niciodata.Lumina nu mai e aproape deloc si pana vii o sa ma intretin cu luna..cea vesnica si prezenta in fiecare noapte.
Mi-e dor sa te iau in brate si sa te sarut.Sa alergam prin soarele asta de primavara si sa avem amandoi parul plin de vant,sa radem si sa ne iubim asa cum stim noi mai bine.
De fapt fara sa ne dam seama,am dat nastere unei iubiri imense ce se ascunde in fiecare zi fie la mine in suflet,fie la tine,iar noaptea ne uneste bratele si buzele,ne tine impreuna si ne face sa vibram ca doua culori complementare. Departe ce-i drept,se aude o chitara…niste acorduri dulci ce imi dau senzatia de continuitate.Totul se pare ca o sa continue.Unde?Nu stiu exact,dar acordurile astea se pierd in valuri mai sigur ca oricand.

P.s:E pentru tine,asa cum ti-am promis.Pentru ca te iubesc Den !

joi, 24 martie 2011

C.o.m.a






Priveste o secunda in oglinda timpului?Te vezi?De fapt te mai recunosti?nu cred…nici eu nu m-am recunoscut cand m-am privit ultima data.
Parca ai mai imbatranit,dar sufletul tau inca e cald si fata iti este neschimbata.Ce simti acum?Vad ca nu poti sa spui mare lucru-lacrimile ti-au umplut obrajii si sarea din ele se usuca treptat si te albeste. Visezi?Credeam ca ai adorimit in timp ce-ti fredonam niste versuri de demult,dar parca esti orbit dupa ce te-ai privit in oglinda.Ce ai vazut asa de groaznic acolo?Esti doar tu…nu pari atat de schimbat,dar poate timpul si-a pus amprenta peste tine fara sa ne dam seama si asta doare cumplit.Stiu…si peste mine sunt mii de straturi de cenusa.De unde cenusa,nu?Pai noptile trecute cand priveam carul mare ca un copil lipsit de orice ispita m-a luat cu frig si am inceput sa ard incet din amintiri.Nu faceau cine stie ce foc,dar macar ma incalzeau si imi dadeau o unda de siguranta.Era doar o mangaiere stranie si pur neadevarata pe care as fi putut sa jur de la inceput ca nu e adevarata…dar uite ca am acceptat-o pentru ca asa suntem noi oamneii.Suntem flamanzi dupa iubire si totusi nu credem pana la final in ea.
Cand o avem ii dam cu piciorul in loc sa o punem deoparte si sa ne gandim la ziua de maine in care sigur vom avea nevoie de dragoste.
Mai am 3 ore…3 ore pana ce? Am uitat…dar stiu ca mai erau 3 ore si totul se schimba si daca nu ma insel oglinda se schimba si inima alearga si la final se infige intr-un ciot de sticla.Asta e finalul.Il stiu.Nu am visat la el,dar mi l-am putut imagina de multe ori.Haide sa stingem lampa acum si du-te si culcate!Vreau sa petrec 3 ore cu mine sa ma judec si sa ma felicit.Pentru ce?Nu stiu…gasesc eu ceva..


P.s:C.o.m.a=Cand oamenii mor au amintiri

Trecut aspru















1.

Nu plange copile cu ochii albastrii,

Caci lumea te vrea acolo-ntre astrii

Pierdut pe cararea ce duce in Ceruri

Cu gandul absurd,blindat in oteluri


2.

Ai stat si-ai cantat,

Ai plans,te-ai rugat

E clipa ta
Schimba ceva!

3.
S-alungi din tine tot raul,

S-astupi cu iubire tot haul
Sa uiti de durere si sange

Sa uiti de verbul “a plange”


4.

Te-am tot rugat,
Te-am asteptat

M-am lepadat

Si-am regretat…


5.

Regret ca viata mi te-a dat

Regret ca soarta mi te-a luat
E crud,prea aspru pentru mine

Ca sa mai cred acum in tine…



P.s:Daca l-as intalni pe Dumnezeu,l-as ruga un singur lucru:sa opreasca timpul.

duminică, 13 martie 2011

Un colt de primavara






Uite primavara!O vezi?E acolo la orizont,sta sa iasa din obscuritatea zilei de ieri si sa rupa mrejele zilei de azi,care pare mult mai intunecata decat cea de ieri.
Tot in casa.In aceeasi camera galbena si mucegaita din care arunc cand si cand pe geam cate un vis,cate un gand.Acum de cateva zile nu mai mananc nimic si nu mai suport sa privesc cu ochii plini de sange autoportretul ridicol de pe hol.
Cand l-am primit era atat de mandru de el,ma laudam singur in oglinda din baie si simteam ca sunt un altul atunci cand i-am pus rama aceea neagra.
Dar acum totul pare ridicol si mi se pare urata imaginea de pe perete,de fapt acum realizez un lucru ca eu niciodata nu am inteles acea imagine.O priveam in fiecare dimineata ca pe o icoana si zambeam aiurit cand ma plimbam cu privirea pe marginea sprincenelor,dar nu intelegeam nimic.Nu-i intelegeam efectul,nici esenta.Poate ca nu are asa ceva.
Din cand in cand-atunci cand ma satur sa privesc in oglinda sparta,mai arunc cate o privire pe geam si de data asta constat ca am ajuns sa accept toate lucrurile exterioare mie fara ca sa le inteleg neaparat.Am acceptat decorul de afara,asa cum am acceptat si rama neagra in care zace amortita de ceva vreme imaginea mea. Nici macar nu mai seman cu acela din poza.De ce o mai tin?Imi aduce aminte de trecut…cred ca asta e raspunsul cel mai bun,macar atat sa-mi ramana din mine dupa ce m-am uitat,dupa ce am uitat sa respir si alt aer in afara de cel din camera asta. Imaginatia mi-a fugit mereu prin toate ungherele mintii,dar acum imi dau seama ca niciodata nu am avut puterea sa-mi imaginez lumea fara mine in ea.
Nu ca ea s-ar invarti in jurul meu,nici de cum.
Am vazut lumea ca un reper dupa care e esential sa te acomodezi pentru a putea trai.
Vedeti totusi imaginatia nu a mers atat de departe incat sa-mi disociez fiinta de lumea inconjuratoare.In cel mai bun caz,ma pun intr-un colt al lumii si privesc gales catre ceilalti,dar nu as putea sa concep lumea dupa ce eu as disparea. E firesc sa disparem,iar lumea nu va disparea odata cu noi.Si asta e firesc.Dar parca iti doresti ca pana sa “iti iei zborul” sa ai in suflet o mare satisfactie pentru ceea ce ai fost capabil sa faci.
Am scris si aceste randuri intr-o dimineata tarzie de martie.

Soarele e de mult pe cer,dar inima in piept oare imi mai bate?

luni, 7 martie 2011

Mama














1.

Sa aiba cin’ te mangaia,

Sa aiba cin’ te alinta

Sa aiba cin’ te alina,
Si pe obraz te saruta


2.

E omul dat de Dumnezeu

O mama cand iti e mai greu,

O mangaiere calda,blanda

Si doua brate sa te-ascunda


3.

Toti vor ca sa le fie bine,

Si numai ea tine la tine,

Plange nopti,detesta zile

Pruncului sa-i fie bine.

4.
O iubesc si-o voi purta
Pururi in inima mea…




P.S:La multi ani tuturor mamelor!

duminică, 6 martie 2011

In amintirea celui ce a fost













Daca fericirea s-ar cantari in grame,mi-as face un inel si-un pandantiv


E dimineata.Nu foarte devreme,dar nici atat de tarziu incat sa se auda ceva pe strada.Aceeasi camera galbena si prafuita,cu peretii cojiti de inundatiile vecinilor si cu panze imense de paianjen ce parca vor sa tina peretii uniti pentru totdeauna.
Il vezi cum se ridica din pat cu un aer mahmur si scarbit de noua zi ce tocmai a inceput si fara prea multe gesturi scoate o tigara mototolita din buzunarul de la pijama-o aprinde. Nimic nu se clintea.Doar gandurile ce si-au inceput ciclul dis-de-dimineata fac zgomot in mintea lui.Are grija totusi sa le linisteasca fumul gros ce ii umplea plamanii si il expira cu mare incredere prin narile ingalbenite si ele de la atata nesomn.
Se ridica si priveste pe fereastra.Era pustie straduta din fata.Cateva ziare zburau pe trotuar si un caine se scarpina de purici in mijlocul strazii.”Oare el sa n-aiba nici o grija?”se intreba deodata.Dar gandul parca s-a lovit de ceva invizibil si s-a intors ca un bumerang in mintea lui.Avea si el grijile lui de caine,dar ale omului erau mult mai mari si mai importante.

Termina tigara si priveste amortit mobila din casa.Se uita dintr-un colt in altul si-si invoca singur momentele speciale pe care le-a trait acolo cu mult timp in urma:cand se juca poker cu prietenii si miza erau niste mieji de nuca sau mesele pline de fast din fiecare duminica.Toata familia era adunata la masa,se ciocnea cate un pahar cu vin alb si buna-dispozitie era la ea acasa…Toti radeam si spuneam glume sau ne povesteam ceva hazliu din timpul saptamanii.
Insa acum?Acum nu mai e nimic.O scrisoare veche si ea ingalbenita de atata asteptare zace aruncata pe coltul mesei.Nu era semnata de nimeni,dar scrisul ii parea cunoscut.Isi mai arunca inca odata ochii stravezii pe ea si zambeste amar in coltul gurii.Oare de ce? Scrisoarea era patata de lacrimi…de lacrimile lui de copil inocent ce nu a inteles disparitia parintilor atat de brusca.In fiecare seara plangea pe foaia aceea pana intr-o zi cand nu a mai avut lacrimi si sensibilitatea a palit si ea odata cu trecerea anilor. Copilul de atunci este acum de nerecunoscut-are barba si ochii i s-au mai inchis la culoare.De plans nu mai are lacrimi sa planga-doar suspina incet cand zareste cate o fotografie cu familia.E uluit de armonia ce era odata - in mare discrepanta cu linistea covarsitoare si monotona de acum.
Ar asculta muzica,dar tot ce are in minte sunt versurile pe care le citeste in fiecare seara si care nu-l lasa sa inteleaga si altceva.Nu mai doarme de multa vreme si fumeaza groaznic de mult.
Pijamalele i-au ramas mici dar e hotarat sa nu le schimbe…sunt pijamalele pe care le-a gasit pentru ultima data sub bradul de Craciun si ii sunt foarte dragi,pentru ca ii amintesc de ai lui… Prefera sa stea ori la geam-ascuns dupa perdeaua de catifea groasa,ori pe marginea patului ca un bolnav ale carui zile ii sunt numarate.Stie ca boala sufletului nu il va cruta si ca intr-o buna zi nu se va mai trezi sa vada razele calde ale soarelui si nici sa mai indure linistea ce-l acopera mereu.E singur…pustiu…si lipsit de orice speranta. Se intinde din nou in pat,se inveleste repede si isi ascunde ochii in perna.Oare doarme?Nu…asteapta o noua zi in care monotonia va spori si mai mult.
Asa e el..

miercuri, 2 martie 2011

Adevarul













1.

Doar adevarul e injust mereu
Si arzi mocnit in haine de povara
Nu valoreaza nici macar un leu
Cu el nu poti sa faci comoara.

2.
E prea abstract si prea inselator,
Privesti la el prin sticla aburita
Te crezi acuma-nvingator,
Dar adevarul e meschin,irita.

3.
Nici nu-l suporti cu mare usurinta
Si-n calea lui ti-e teama sa pasesti
Chiar daca ai multa vointa
Ajungi intr-un final sa il detesti.

4.
Nu cred ca adevarul e scaparea
El e prea singur si bizar,
Iti evidentiaza doar oroarea
Sit e priveste tamp,hilar..

5.
Lasam sa iasa adevarul
Din foc,din apa si din scrum
Caci el e sinonim cu raul,
Din care-a mai ramas un fum

6.
Hai domnule,arata-te odata!
Tu,adevar cu fruntea lata
Iesi la lumina diminetii,
Sa indulcesti culoarea vietii…