Primul lucru la care mă gândesc când spun “ispită” este fie la o ciocolată imensă asezată la mine pe birou,fie la un tort ornat cu multă multă frişcă.Dar ispitele sunt de mai multe feluri şi îţi cam fac cu ochiul peste tot unde te duci.Vreţi ceva concret?Iată!Mergi la o petrecere cu multă lume.Sărbătoritul te anunţă din start că petrecerea se va întinde mult după miezul nopţii.
Ce te faci acum?Eşti pus în situaţia de a alege între:reputaţia ta în faţa celor din jur şi propria sănătate.Ispita pare să câştige teren,cedezi mai uşor decât credeai şi “stingi” două pahare de tărie.Eşti mai vesel,mai exuberant,ai uitat de teme,de şcoală,de probleme şi pe deasupra se pare că ai prins şi gustul.Toţi din jurul tău fac acelaşi lucru,tu de ce ai sta deoparte?
Se apropie de tine o brichetă aprinsă:”fumezi?”.Doar nu eşti în stare să spui “nu”-ar fi decadent pentru un “flăcău” ca tine,aşa că scoţi o ţigară din pachet şi o aprinzi fără să clipeşti.Fumezi,bei şi te simţi foarte bine!Nu trece mult şi “prizezi” ceva alb si împachetat pentru o doza dublă de “bună-voie”.
Petrecerea se termină.Ajungi acasă(mai mult sau mai puţin treaz),dar a doua zi te cuprind remuşcările.Nu ştii prea bine ce-ai facut,dar gustul amar al destrăbălării tale te chinuie groaznic.
E exemplul cel mai bun şi la îndemâna orcărui adolescent.Ce am vrut să vă transmit?Faptul că ispitele sunt făcute pentru oamenii slabi sau pentru cei ce se pierd foarte uşor în decorul celor mulţi.
Poţi petrece foarte fericit şi dacă bei cumpătat sau dacă nu bei deloc,exceptând total substanţele interzise.Viaţa e foarte frumoasă aşa cum ne-a lăsat-o Dumnezeu,fără ispite lacome şi însetate să te corupă!
