vineri, 2 martie 2012

Cainii


M-am gandit astazi sa va vorbesc despre caini.Si probabil stiti cu totii ca sunt acele animale atasate de om si care sunt capabile sa isi dedice toata viata pentru apararea stapanului mult iubit...Dar stati asa.Eu nu vreau sa vorbesc despre cainii acestia ci despre acele vertebrate cu doua picioare ce in mod simbolic le numim caini.
Daca as fi fost intrebat de primul om care le-a atribuit acest apelativ specimenelor de genu,i-as fi spus de la obraz ca nu sunt de acord.Efectiv ranim regnul animal si il deterioram,ba mai mult il “infestam” cu asemenea gunoaie.Daca nu sunteti de acord cu mine,puteti sa le spuneti macar “javre”(nu cred ca s-ar supara).
Si acum sa trecem putin mai departe de analizarea apelativului,adica sa ne indreptam spre ceva concret,acel concret ce ne inconjoara in fiecare zi si prin care ne dam mereu seama ca nu toti oamenii sunt oameni.Da,spun bine,cred.Fiindca societate a dat nastere multor “progenituri”.Unii le spun monstrii,altii maniaci,eu le spun simplu caini.De unde si pana unde o asemenea asemanare la mine?
Pai sa zicem ca viata te face sa vezi si altfel “mediul inconjurator”.Uite,iti dau un exemplu simplu si foarte usor de perceput.Intrii intr-un magazin si dupa ce pui in cos tot ce ai nevoie,te indrepti linistit catre casa de marcat.Astepti la rand-fiindca asa e frumos (si asa ai fost educat),dar cand ajungi sa iti pui produsele pe banda observi pe cineva care se baga fara nici o jena in fata ta.Sa tip la el?Sa il bat pe umar si sa ii amintesc ca locul lui e acolo unde se termina coada,nu in fata mea care astept si asa de multa vreme?Nu...il las sa treaca.Sunt prea plictisit si sictirit de statul meu la coada ca sa mai deschid un posibil dialog.Dupa ce isi asaza produsele si le plateste,urmez eu.Salut respectuos si multumesc,dar dupa tejghea nu mi se raspunde (Evident!).Nu cred ca avea vreun rost sa ma intorc si sa atrag atentia,pana la urma cine sunt eu sa fac educatie unei “tanti” care atunci cand era mica mamica dumneaei a invatat-o:”sa nu saluti cand o sa ajungi mare,ca da rau la public!”
Imi asez si eu bagajele si cand ies din magazin ma lovesc de “tovarasul nerabdator”care nu putea sta la rand.Imi cere un foc si eu in nesimtirea mea,ii raspund ca nu fumez.Riposta dumnealui nu poate fi reprodusa aici decat simbolic prin cateva puncte puse intre niste paranteze patrate.Adica eu nu fumez si pentru faptul ca nu am acest viciu comun,trebuie sa rezist cu stoicism la niste vorbe grele aderesate de un semi-analfabet care nu cred ca stia prea bine sa citeasca pe bonul de cumparaturi.
Trecem peste si gasim un alt exemplu.Al oamenilor care din pacate nu stiu sa aprecieze nimic si asta este o problema grava,pentru ca sunt din ce in ce mai numerosi.E greu de crezut ca se va gasi un remediu pentru aceste cazuri patologice lipsite de o minima aparare “mintala”.Te cunosc foarte bine,odata erati tovarasi la catarama sau cine stie,admiratoare,prietene,cunostinte,etc.iar acum prefere sa isi etaleze organul olfactiv la un nivel “mai superior”decat le permite conduita preventiva a ratiunii lor,si tocmai din aceasta cauza risc sa trec neobservat.Dar m-am obisnuit cu masuratorile din cap pana-n picioare ale unor “croitori” iscusiti.Te privesc pe tot culoarul si afla in cateva secunde pana ajung langa tine cat porti la pantofi,la sacou si cea mai atenta observatie pe care o bifeaza in “micro-mintea” lor,este cum imi sta parul.Ei bine parul imi sta asa cum trebuie,port la pantofi cat mi-a dat Dumnezeu,sacoul imi e putin cam larg,dar merge si pe talpi sa stiti,dragii mei,ca ma abtin sa tin noroi,asa cum ma feresc cat pot de mult de maldarele de gunoaie ce misuna prin targul nostru.
Acestia sunt cainii!Ii excludem pe cei maidanezi,acestia sunt institutionalizati si merita pentru prestigiul si onoarea lor sa fie amintiti,macar la general,daca in particular imi e jena sa le pronunt numele.Au niste nume fictive,care ascund in spatele lor multa multa prefacatorie si dispret,exact ce urasc mai mult.
In concluzie nu va mirati sau nu va mai mirati de ce aveti in jur,puteti doar sa va feriti de a lua purici de la cainii insitutionalizati cu aer boem si nasul pierdut in Ionosfera.