Departe de mine,prin geamul
aburit de atatea ganduri care-mi dau tarcoale,afara in neaua ce luceste sub
lumina binefacatoare a lunii,copii merg sa colinde.Sterg geamul,imi fac un cerc
in care privesc la ei cum se spetesc prin frigul infernal al iernii.
Eram ca ei,eram imbujorat si
mic,era naiv si colindam cu sufletul plin de bucurie ca am posibilitatea an de
an sa aduc in casele celor dragi vestea nasterii lui Hristos.Ma vad prin ochiul
dezaburit si imi fac cu mana.Oare ma cunosc?Nu...cu siguranta habar nu au de
mine,pana la urma de ce ar conta?Sunt doar un vanator de amintiri care incearca
in fiecare clipa din acest Craciun sa-si imprime in suflet ceea ce inainte
traia atat de intens.
Ceasca de ceai abureste,iar
aburii se pierd in neant asa cum timpul se pierde si lasa in urma doar o dara
uda,pe care fiecare,ce vine dupa noi,o sterge cu podul palmei.I se pare perfect
normal,vrea sa-si faca loc si sa vada mai departe splendoarea iernii.
Suspin si in acelasi timp
sufletul imi rade.Pentru ca si eu am fost asa,si eu am simtit frigul alaturi de
prietenii mei,alaturi de cei cu care imparteam la final ceea ce primeam din
colindat.Dar acum?Iata...sunt aici si nu mai fac aceleasi lucruri.Nu mai pot sa
le fac?Nu le mai simt?Ba le simt,si le pot face dar parca timpul isi intoarce
privirea spre mine si ma priveste putin ironic cand vede ce-mi trece prin
minte.Ma rusinez de el.Desi nu as avea de ce!
Iarna are farmecul ei,splendoarea
ei se incununa cu zilele Craciunului,care mai mult sau mai putin deschid in
sufletul fiecaruia cutia copilariei,lasand sa iasa din ea amintiri
frumoase,lasand sa iasa rasul cristalin,lasand mirosul de scortisoara si de
portocale sa le invadeze inca o data simturile.Asa e cel mai bine.Ma intorc
resemnat de la geam,sperand ca acei colindatori vor veni si la usa mea.Ceaiul
l-am terminat,bradul l-am impodobit.In casa parintii ma asteapta cu bratele
deschise sa-mi ofere acel ceva care doar ei imi pot oferi.
Si totusi nu mai e la fel.Anii au
trecut si lucrul acesta se simte.Farmecul a ramas,dar a luat alta forma.S-a
schimbat din naivitate in seriozitate si treptat,in maturitate.Nu este chiar
cel mai bun lucru,dar timpul,constat inca o data,nu iarta nimic si nici nu vede
ceea ce este in jur.Maturizarea isi spune cuvantul iar Craciunul devine altfel decat
atunci cand eram copil.
Si toti aceia cu care colindam si
cu care ma bateam cu zapada,unde au disparut?Unde au plecat asa deodata?Fiecare
si-a urmat telul,lasand spiritul Craciunului undeva adanc ingropat in amintirea
lor naiva.
Geamul s-a aburit la loc,nu-i mai
observ.Poate asa este mai bine,amintirea aceea m-a tulburat si m-a dojenit
involuntar pentru ca am renuntat la farmecul sarbatorilor in schimbul anilor.
26.12.2013
