marți, 8 iunie 2010

Iubire eterna









O iubire fara margini,o iubire impregnata cu amprenta iubirii tale eterne si plina de parfumul pielii tale pe care nu-l pot uita vreodata.Parfumul pielii tale ma fascineaza in fiecare zi,in fiecare noapte,in fiecare clipa in care privesc cerul plin de stele si imi imaginez ca te am in brate si un sunet de chitara ragusita se aude departe,de acolo de unde soarele o sa rasara.
Te iubesc atat de mult incat as renunta la aripile mele de funingine si as alerga cu tine in loc sa zbor.As renunta la eternitatea mea pentru o clipa cu tine,pentru un sarut dulce si apasat asa cum numai tu poti sa mi-l oferi. Imi sterg lacrimile de pe obraji,ma scutur de praf si merg inainte,pentru ca stiu ca telul meu este departe iar eu trebuie sa-l ating neaparat.Acolo este apogeul vietii mele,acolo in varf este fericirea absoluta unde nimic nu ne va afecta.Doar acolo vom scapa de tot si toate.Telul acela simt ca il voi atinge,simt ca am forta necesara sa inving ploi si vant,durere si greutati si sa ajung acolo.Poate ca o sa doara enorm sa trecem amandoi prin greutati,dar eu nu-ti voi da drumul la mana niciodata.Oricat ar durea pe drumul asta voi merge,chiar de arsita in va curate straturile de piele,eu voi continua sin u voi renunta.Varful ma asteapta de cand m-am nascut,iar acum ma simt atat de puternic incat as pleca de acum la drum. Nimic nu poate sa treaca prin iubirea noastra.Transparenta si sincera este mai puternica decat oricand.Te iubesc sit e pretuiesc.Si acum am inteles cat de necesara imi este ambitia.Drumul nu ma mai intereseaza,finalul este cel ce conteaza.Drumul e greu mereu si plin de gropi,dar finalul va fi splendid.Victoria este singura care conteaza acum si intotdeauna. Nu uita cat de importanta esti pentru mine,valorezi cat toata lumea din jurul meu.Te iubesc!

duminică, 6 iunie 2010

Povestea unui nebun








Nu de multe ori ti s-a intamplat si tie sa treci pe strada pe langa oameni care stau cu capul plecat si cer indurare sau care regreta si care adesea sunt tulburati de problemele de acasa.Ii poti numi simplu nebuni…dar sincer nu as incerca asta,poate nu de putine ori in viata ta(maxim 20 de ani de la venirea ta pe lume)ai avut sit u probleme pe care nu le-ai putut rezolva.
Si ca sa intelegi si mai bine fenomenul,iti dau un exemplu real pe care il tot observ iar si iar de cateva luni incoace. Il cheama Titus,vecinul meu de bloc.Pana acum cateva luni era perfect normal.Vorbea deschis cu toata lumea si radea,facea glume si prostii in acelasi timp,dar nu suferea deloc.Totul mergea ca pe roate,familia il iubea enorm si el le povestea multe,nimeni nu credea ca va veni o zi cand toata aceasta liniste se va sparge in mii de bucati ce nu cred ca vor mai putea fi lipite si facute din nou un intreg. Dar asa s-a intamplat.A facut 17 ani amarati si acum totul s-a schimbat pentru el.Are prietena si se simte mai mult decat superior celor din jur,s-a indepartat de ai lui atat de mult incat atunci cand se intoarce de la liceu,dupa o zi plictisitoare in care s-a topit de caldura,fiecare isi ia locul in casa.Mama lui ia telefonul si suna toata lista,tatal lui se uita la televizor si el,el amaratul intra pe internet sau face ceva cu totul lipsit de sens. Cred ca oarecum ii este rusine cu ei in lume.Nu vrea sa fie vazut langa “mamica” sau umar la umar cu “taticul” caci in mintea lui s-a creat dorinta puternica de libertate,de evadare din puscaria copilariei.Vrea sa fie barbat… Cam asta ar fi de spus pentru inceput.Ce am vrut sa transmit?Nimic,probabil draga cititorule ca nu vei intelege mesajul acestui text nici daca il citesti invers sau poate cultura ta vasta si inteligenta ta prea mare te va ajuta sa intelegi exact ce am zis mai sus. Pur si simplu m-a socat ruptura asta dintre ei.Dar stii,niciodata nu stii ce-ti poate oferi viata. Pe data viitoare.