Nebun viu-colorat

Iubesc eternitatea in care ma scald.Innot in fiecare dimineata intr-o mare de vise,ies si alerg sub razele calde ale soarelui de aprilie si pe piele imi raman urme de vointa si pete de visare. La marginea intinderii de speranta te zaresc pe tine,cea de neatins,ce acum faci parte din mine,din fiinta mea si din tot ceea ce insemn eu ca om.Spiritul meu nu era pe deplin liber,dar acum ca te-am gasit pe tine totul este mai viu colorat si incep sa inteleg cu adevarat ce e viata in afara de o jungla in care fiecare sfasie pe fiecare pentru binele personal. As putea sa zbor la marginea marii si as putea sa tip si sa astept ca ecoul sa ma loveasca drept in piept,sa simt durerea si puterea lui,sa simt ca traiesc. Flori,mormane de flori lasate langa fereastra ta.Asta vad mereu cand trec pe langa geamul larg deschis al camerei tale.Un miros fin de iasomie ma face sa paralizez si sa visez fixat in mijlocul soselei nepasandu-mi de masini sau de trecatorii care se uita insitent si mustrator la mine. Ador acest parfum asa cum te ador pe tine.Ori de cate ori simt mirosul fin de iasomie imi aduc aminte de pielea ta de un alb imaculat si de dorinta mea nebuna de a te face cat mai fericita. Imi amintesc ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri ca ne tineam de mana si mergeam pe trotuarele pline de gropi si prin balti si ne stropeam…si nici ca ne pasa.Era viata noastra,eram fericiti,eram doar noi doi si faceam amandoi un intreg univers,un univers al nostru. Ascultam muzica veche si iti fredonam la ureche cateva versuri si tu radeai si ma sarutai incet,delicat pe buze,iar sunetul se pierdea in buzele tale dulci si rosii.Ne iubeam asa cum ne iubim si acum.Totul e la fel.Traiesc intr-o eternitate din care nimeni nu ma poate scoate.Sunt un nebun viu-colorat ce adora sa strige de fiecare data cuvantul “eternitate”,pentru ca de acolo imi trag toata seva. Realitatea asta putin ma intereseaza,ea nu face decat sa raneasca si sa aduca doar durere si dezbinare.Traieste intr-o lume a ta si sigur nu vei regreta,caci lumea ta e cladita dupa felul tau si totul acolo ti se potriveste ca o piesa intr-un puzzle. Toate astea le-am construit cu dragoste.Cu dragostea pe care ti-o port aici in piept de multa vreme.Ea e cea care m-a impins sa creez o eternitate colorata.

Oare?(monolog)

Oare daca cerul s-ar innora acum as mai putea sa mai visez la idealuri marete si la fapte pe care nu le-am gandit niciodata? Oare daca te tin acum in brate,aripile mi se vor deschide si va trebui sa ma ridic? Oare daca as prinde in palma o lacrima de-a ta,inima mea s-ar umezi? Oare daca ai pleca as mai fi eu cel dinainte?Cel plin de viata… Oare daca norii grei se vor abate peste amorul nostru vei continua sa ma cauti prin ceata groasa si sa ma strangi in brate pentru totdeauna? Oare daca as intalni pe strada norocul as sti cum sa-l abordez?As sti cum sa-l chem si sa faca parte din mine? Daca as putea opri ceasul pentru cateva ore atunci as sti sa iubesc cel mai mult si cel mai bine.De ce?Pentru ca fiecare secunda ma sfasie si imi arunca in suflet numai dorinte absurde si ascunse,pe care doar in visele cele mai groaznice le-as putea intalni. Oare daca as alerga la nesfarsit de crunta razbunare care vrea sa puna stapanire pe mine,voi scapa?Da…pentru ca NU vreau sa ma razbun,nu vreau sa mai urasc si nici sa mai jignesc,toate astea te afunda intr-o mlastina derizorie a infinitului.Acolo unde daca ajungi singurul lucru pe care ti-l mai poti dori este acela de a muri cat mai repede pentru a simti cat mai putin durerea si suferinta provocata de tine insuti. Viata ta e ca o oglinda in care te privesti la inceput mai rar,dupa care din ce in ce mai des.Facand numai fapte de care si tie iti este scarba,vei vedea cum se va creea o crapatura care va distruge imaginea din oglinda si o va divide in mii si mii de cioburi mici.Asa se intampla si cu tine…daca urasti sufletul tau nu va mai fi o unitate,se va imparti si imprastia in toata lumea fara a mai cunoaste vreodata linistea. P.S:” Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri. – John Lennon”

Ab-negru

Ce zi…ce sapatamana.A plouat marunt si acum totul e ud si intrat la apa.Nu mai e nimic in ordine si totul se intoarce in mine si vrea sa iasa afara.Mancare,versuri,rime,zgomote,tipete,vorbe,sopate,toate care imi faceau bine pana acum vor sa iasa si sa-si gaseasca un loc mai bun pe asfaltul umed si plin de praf.

Merg vreo 20 de pasi si vad in fata o pubela de gunoi rupta si tot gunoiul raspandit pe trotuar.Imi zic in gand “cretinii…”si plec.Alerg de colo-colo si ma opresc in locul nostru,acolo unde stateam si ne sarutam si visam la infinit si radeam si ne jucam…acum acolo nu mai e nimic.Linistea domneste peste zona aia si doar cainii vagabonzi mai fac galagie cateodata.

In minte imi apare o imagine de demult cu noi doi.Mai are rost sa o evoc?Nu cred…plictiseala mi-a umplut oasele si frigul imi vajaie prin creier.Repet in gand melodii vechi si cantece care le ascultam amandoi.Dar tu acum esti departe…departe de orasul asta unde domneste sila si nervozitatea.

Nu,chiar nu am chef de altceva,decat de tine.Soarele sta ascuns bine dupa norii plumburii si totul pare cenusiu in jur.

Doua culori observ…alb si negru.Se completeaza si se inteleg de minune.De ce?Pentru ca intotdeauna extremele se atrag.

Dorul de tine lasa dare adanci in sufletul meu si cu cat privesc mai des bucata de ciocolata de pe noptiera si trandafirul din glastra cu atat durerea e mai mare si lacrimile ma ard pe obraji.

Eu totusi trec pe la geamul tau,insa acum lumina nu imi mai calauzeste pasii.Ma uit pe geam si vad doar patul gol frumos acoperit in care dormeai pana acum.Dar nimeni.Poate ca daca as inchide ochii as putea sa intru in casa.Dar geamul e ferecat si nimic nu ma impinge sa fac asta.O sa te astept si atunci cand vei ajunge din nou acasa sa te uiti sub presul de la usa.Pe praful gros va scrie “te iubesc”

Verset in noaptea de Pasti

Stii ce e in noaptea asta?Da sigur stii.Dar oare voi putea sa vad anul acesta ingerii cum canta din harpa si cum danseaza la miezul noptii asa cum mi-am imaginat in cei 17 ani? Ti-am promis ca vin sa te vad.Nu te teme de absenta mea si nu iti pierde increderea ca nu voi veni.Crede cu tarie si lasa geamul putin deschis.Ma voi apropia de fereastra si voi arunca prin crapatura geamului 3 petale de trandafir si voi astepta sa le le arunci inapoi.Tu,vei inchide ochii si vei lasa lumina inchisa,iar eu voi intra pe fereastra si ma voi ascunde dupa perdea,pe calorifer si iti voi recita o strofa din “Rar”,iar daca vei zambi si inima iti va batea cu putere sa nu deschizi ochii pentru nimic in lume. Iti voi canta putin din melodiile vechi dupa care tanjesti atat de mult si te voi atinge usor pe umar.Fara sa te intorci atingeti umarul si acolo vei simti mana mea,iar cealalta pe sanul stang incercand sa iti controlez inima. Sufletul meu va intra in armonie cu al tau si inima ta se va opri din ticait pentru un minut.Atunci cand orologiul va bate ora 12:00 vei putea deschide ochii si ma vei putea privi.Doar pentru un minut,nu uita.Altfel vraja se va rupe iar inima nu va mai sta pe loc. De ce un minut?Pentru ca minutul acela nu e nici al meu,nici al tau,e al nostru,e minutul in care Dumnezeu a deschis Raiul si ingerii incep sa cante si sa se plimbe liberi prin oras.Ii vezi?Ii simti?Nu stiu…dar eu ii am in spate si simt cum aripile mi se deschid si sufletul sangereaza de iubire. Miroase a iasomie,asa cum mirosea in noaptea accea langa lacul unde ne-am vazut pentru prima data.E mirific.E fantezie,e dragoste,e vis,e minune,e noapte iubito si totul e in armonie. Numai ca timpul meu s-a scurs si trebuie sa plec.Te sarut dulce pe buzele de catifea si urmez drumul care mi-a fost dat,dar nu te voi uita niciodata. Pe pat langa trandafir ti-am lasat o bucata de ciocolata si o bucata de matase.Ce sa faci cu ele?E simplu… Dupa noaptea asta infasoara trandafirul in matase si scrie cu ciocolata pe panza alba “M&I”.Si asta va fi sacralitatea nostra care ne va purta peste mari si peste durere. Cand iti va fi mai greu si te vei simti mai singura tine la piept trandafirul,inveleste-te cu matasea si eu voi fi acolo.Te voi veghea.Iar cu ciocolata…sa o lasi pe fereastra ca semn de multumire pentru ingerul care a facut asta pentru mine.Caci el se va ridica,Raiul se va inchide,iar eu voi ramane prizonierul amintirilor mele si inchis in sufletul tau.Nu ma uita si tine minte…mereu voi fi dupa perdeaua din camera ta si voi ferdona cuvinte de dragoste si voi privi luna cum rasare si cum linisteste intreaga natura. P.S:Ah,iubito nu uita ca Hristos a inviat din nou!Pentru mine,pentru tine,pentru noi...