Oare?(monolog)

Oare daca cerul s-ar innora acum as mai putea sa mai visez la idealuri marete si la fapte pe care nu le-am gandit niciodata? Oare daca te tin acum in brate,aripile mi se vor deschide si va trebui sa ma ridic? Oare daca as prinde in palma o lacrima de-a ta,inima mea s-ar umezi? Oare daca ai pleca as mai fi eu cel dinainte?Cel plin de viata… Oare daca norii grei se vor abate peste amorul nostru vei continua sa ma cauti prin ceata groasa si sa ma strangi in brate pentru totdeauna? Oare daca as intalni pe strada norocul as sti cum sa-l abordez?As sti cum sa-l chem si sa faca parte din mine? Daca as putea opri ceasul pentru cateva ore atunci as sti sa iubesc cel mai mult si cel mai bine.De ce?Pentru ca fiecare secunda ma sfasie si imi arunca in suflet numai dorinte absurde si ascunse,pe care doar in visele cele mai groaznice le-as putea intalni. Oare daca as alerga la nesfarsit de crunta razbunare care vrea sa puna stapanire pe mine,voi scapa?Da…pentru ca NU vreau sa ma razbun,nu vreau sa mai urasc si nici sa mai jignesc,toate astea te afunda intr-o mlastina derizorie a infinitului.Acolo unde daca ajungi singurul lucru pe care ti-l mai poti dori este acela de a muri cat mai repede pentru a simti cat mai putin durerea si suferinta provocata de tine insuti. Viata ta e ca o oglinda in care te privesti la inceput mai rar,dupa care din ce in ce mai des.Facand numai fapte de care si tie iti este scarba,vei vedea cum se va creea o crapatura care va distruge imaginea din oglinda si o va divide in mii si mii de cioburi mici.Asa se intampla si cu tine…daca urasti sufletul tau nu va mai fi o unitate,se va imparti si imprastia in toata lumea fara a mai cunoaste vreodata linistea. P.S:” Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri. – John Lennon”