sâmbătă, 2 octombrie 2010

In amintirea








Uraste carnea care sta pe el Uraste felul in care sta si vorbeste Uraste faptul ca greseste I se pare ca lumea il priveste ca pe un criminal Vede lumea asta mai gri decat zilele de toamna Il doare inima si vrea doar sa putrezeaca stand in picioare Vrea sa isi ispaseasca pedeapsa,dar il doare cumplit Nu simte nici caldura,nici foamea,nici setea,doar frigul S-ar ascunde in patura si cu capul in perna sa se fereasca Ar pleca departe sa uite si sa se certe singur Ar vrea sa se ierte,dar nu poate Detesta imaginea din oglinda si vorbele sunt dure pentru el. Vede acum reversul a tot ce a facut. Frunze,mii de frunze uscate pe jos si gandurile lui sunt praf Inima lui e plina de cioburi si totusi rezista. Crede in El si asteapta o minune,care parca nu mai vine.. Vede lumea cum alearga si cum se zbate,lui nu-i mai arde de nimic. S-a tarat in gandurile lui pline de regrete. Regreta tot,regreta ce-a facut si ce trebuia sa faca… In amintirea celui ce-a fost…

2 comentarii:

  1. nu stiu ce as putea sa spun ...
    .. e genul tau de scriere . ;)) frumos oricum :) :*

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte..profund sau poate e putin spus..insa e total adevarat..regretul vine doar atunci cand incepem sa simtim ca am vrea sa ne intoarcem inapoi in trecut..realizand ca nu mai putem face defapt nimic.

    RăspundețiȘtergere