Povestea unui nebun

Nu de multe ori ti s-a intamplat si tie sa treci pe strada pe langa oameni care stau cu capul plecat si cer indurare sau care regreta si care adesea sunt tulburati de problemele de acasa.Ii poti numi simplu nebuni…dar sincer nu as incerca asta,poate nu de putine ori in viata ta(maxim 20 de ani de la venirea ta pe lume)ai avut sit u probleme pe care nu le-ai putut rezolva. Si ca sa intelegi si mai bine fenomenul,iti dau un exemplu real pe care il tot observ iar si iar de cateva luni incoace. Il cheama Titus,vecinul meu de bloc.Pana acum cateva luni era perfect normal.Vorbea deschis cu toata lumea si radea,facea glume si prostii in acelasi timp,dar nu suferea deloc.Totul mergea ca pe roate,familia il iubea enorm si el le povestea multe,nimeni nu credea ca va veni o zi cand toata aceasta liniste se va sparge in mii de bucati ce nu cred ca vor mai putea fi lipite si facute din nou un intreg. Dar asa s-a intamplat.A facut 17 ani amarati si acum totul s-a schimbat pentru el.Are prietena si se simte mai mult decat superior celor din jur,s-a indepartat de ai lui atat de mult incat atunci cand se intoarce de la liceu,dupa o zi plictisitoare in care s-a topit de caldura,fiecare isi ia locul in casa.Mama lui ia telefonul si suna toata lista,tatal lui se uita la televizor si el,el amaratul intra pe internet sau face ceva cu totul lipsit de sens. Cred ca oarecum ii este rusine cu ei in lume.Nu vrea sa fie vazut langa “mamica” sau umar la umar cu “taticul” caci in mintea lui s-a creat dorinta puternica de libertate,de evadare din puscaria copilariei.Vrea sa fie barbat… Cam asta ar fi de spus pentru inceput.Ce am vrut sa transmit?Nimic,probabil draga cititorule ca nu vei intelege mesajul acestui text nici daca il citesti invers sau poate cultura ta vasta si inteligenta ta prea mare te va ajuta sa intelegi exact ce am zis mai sus. Pur si simplu m-a socat ruptura asta dintre ei.Dar stii,niciodata nu stii ce-ti poate oferi viata. Pe data viitoare.