duminică, 6 noiembrie 2011

Povestea culorilor












1)Culorile se rup in doua
Lasandu-ma sa ma decide
Pe care le pastrez in suflet
Cu care pot sa fiu acid?

2)Cand negru-mi iese-n cale
Morbidul si funebrul dau tarcoale
E sobru si-mi inspira faima
Sunt stranse-n el ca intr-o taina

3)Cu rosul nu vreau sa ma joc
Ma uit la el,pe loc iau foc
Ma mistuie pana la oase
In pace nu vrea sa ma lase…

4)Si am ajuns la violet
Sta trist si totusi e cochet
Pare amar sau acrisor,
El seamana cu-n vis de dor

5)Albastrul cerului ne-nghite
Noi suntem multi si el sughite,
Dar parca-am insemnat ceva
Acum ca am culoarea mea!

P.s:Pentru albastrul ochilor tai!

4 comentarii:

  1. Prima strofa este superba:X si celelalte sunt frumoase, dar nu o intrec:)
    Apreciez efortul tau de a pastra rima, mai ales ca acum nu se mai scrie decat in vers alb...
    Iar 'ps' face cat ultimele 4 strofe.

    RăspundețiȘtergere