O ploaie de mai(Je t'aime)

Si iarasi ploua.Ploua intr-o zi din sfarsitul asta de mai.O ploaie scurta,cu picaturi mari si reci,care te nevrozeaza,dar care parca te si calmeaza in acelasi timp.Picaturile alea au in ele un sentiment ciudat:de dragoste combinata cu emotie.Rece si fierbinte in acelasi timp,ploaia asta mi-a intrat pe sub piele si pur si simplu m-a obligat sa visez ca inainte.Sa visez ca zbor si ca alerg pe un taram necunoscut,acolo unde nimeni si nimic nu imi poate opri fericirea ce zace in sufletul meu.Un loc in care disperarea si ura stau pe fundul prapastiei,iar eu sunt sus-sus,departe de nedreptatea zilei de ieri si de surprizele zilei de maine. Doar traiesc momentul.Nu traiesc clipa asta ca pe cea de acum o secunda.Pe aceasta o savurez si o inspire,o trag in plamani si inima incepe sa bata cu putere.Parfumul tau a fost adus odata cu norii de ploaie si a coborat odata cu picurii.Strazile pustii si pline de caini vagabonzi sunt invadate de parfumul tau irezistibil. Visez ca peste cativa ani vom fi departe noi doi,incercand sa luam viata in piept si plecand de la zero.In asta consta toata frumusetea.Ca la sfarsit sa vezi ca tot ce e in jurul tau e realizat de tine,de mine,de noi. Visez sa zbor,sa plutesc in aerul rece de primavara incarcat de miresme,sa zbor printre fructele de august si sa rascolesc frunzele de toamna.Sa stau pe o banca putrezita de atata vreme si sa te simt aproape.Dar esti departe acum…mult prea departe ca sa mai fii langa sufletul meu.Care din nou e pustiu…un visator fara leac,ce isi creeaza sperante din orice imagine mirifica din lumea asta plina de ciudati. In bratele tale imi gasesc linistea,imi implinesc visele,imi ating idealurile si simt ca sunt iubit.Ma simt puternic,gata sa razbat. Te iubesc pentru o eternitate.Macar pentru una,macar o eternitate sa fii a mea,dupa care daca vei mai vrea,ne vom intalni in acelasi loc,pe aceeasi banca din acelasi parc,la fel de timizi si vom mai sta impreuna inca o eternitate. E atat de simplu sa imi citesti cuvintele si poate ti se par aiurea sau greu de inteles mesajul.Da,uneori si mie imi e greu sa inteleg de ce mainile mele mi-au dictat asa ceva,dar stiu cu siguranta un lucru,cel care dicteaza cu adevarat este sufeltul.El ma impinge sa scriu,sa visez,sa graiesc si tot el m-a atasat enorm de mult de fiinta ta,de parfumul tau,de inima si de corpul tau.