Enigma "TU"

Cred ca am rupt orice tacere cand inima mi-a urlat pana la ochii tai.Pana cand am simtit ca sufletul mi se rareste si mi se pierde in praful galben si mucegait de pe sosele.
Te asteptam si atunci,asa cum o fac de atata timp-blestemand si iertand fiecare secunda ce imi curma fericirea privirii mele.Soarele e gri,e cenusiu,e trist si scuipa sageti de foc ce ma ard,ce ma dor,ce ma fac sa plang si sa regret…sa te regret.
Tu?Cine esti tu?Amnezia zilelor de mai si-au pus adanc amprenta in mintea mea si ca dovada ca nu te mai cunosc.Doar mirosul si pielea deosebit de fina imi mai sopteste cateceva,in rest esti un miraj-ceva ce nu pot atinge si nu pot avea in preajma mea.Ma priveai cu ochii tai senini si goi si iti era mila de mine-cel ce te-am asteptat de o vesnicie,iar tu deabia acum te-ai sinchisit sa faci un pas minuscul catre mare traire ce a putrezit in mine.
Nu regreti nimic?Nici eu…nu as avea ce.Si daca as face-o ar fi probabil o repulsie acuta pentru zilele cu ploaie marunta in care in loc sa ma bucur si sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru miracolul acela,eu stateam si plangeam pentru niste amintiri de mult arse,de mult pierdute,de mult uitate…
Nu m-am lamurit nici pana azi cine esti cu adevarat.Oare existi?Sau esti o simpla creatie a mintii mele?Chiar iti pasa atat de mult de mine si ma acoperi cu mila ta infinita de fiecare data cand simt nevoia?Nu stiu…e prea greu de crezut,prea ireal sa pot sa ma bucur de asa ceva.Poate ca ma insel si o sa raman mereu la fel de visator,inconjurat de fiinte inexistente si de suflete create din sufletul meu-fara pic de trup,fara pic de vlaga,fara nici o farama de viata.Un suflet ce are sa rataceasca nebun prin tot universul cautand…Cautand ce?Tu ai aflat ce cauta de atata vreme sufletul meu?Vezi.Aici gresesti…te-ai pripit atunci cand m-ai catalogat ca cel mai scump surogat pentru tine.De fapt nu sunt compresa cu apa rece,nu sunt un bun pansament,sunt ceva ce si-ar dori sa ramana la fel,dar intr-un alt stadiu al firii sale.Ceva mai presus de prezent,de care sa fie mandru pentru dara lasata in trecut.
Intelegi?
Si pana la urma tot nu te-am convins cine e aceea fiinta de care tot incerc sa dau…Probabil ca va mai trece mult timp pana voi afla ce este cu adevarat.
Trist?Ti se pare trista povestea mea?Poate…dar cred ca realitatea a fost cladita din pacate,pe tristete si pe o bucata murdara de ratiune-cam asta defineste lumea de aici.
Accept orice.Ca este trista,ca e incomplete,ca e neinteleasa,ce nu pot accepta este faptul ca ai putea s-o consideri ireala.