Credeam în anotimpul cinci
Nu m-aşteptam la rugi subtile
Şi nici cu pietre să m-atingi
2.Am încercat,m-am străduit
Ca-n inimă să las un gol
Să nu fiu tare vlăguit
De-a mea durere şi de dor
3.Zăpada albă şi curată
Încă la noi nu a ajuns
Şi va cădea aşa deodată,
Când eu mă voi opri din plâns.
4.Nu-ţi pasă,ştiu şi înţeleg,
Din mine vreau doar să culeg
O amintire şi-un viu-grai
Şi o speranţă de mai ai…
5.Nu ţi-am cerut decât iubire
Puţin amor şi păsuire
Dar viaţa dură mi te-a luat
Nu ţi-a păsat şi ai plecat.
6.În cine pot acum să cred?
Sau ce putere mă va face
În vreo fiinţa să mă-ncred
Care să-mi dea mai multă pace?
7.De liniste mai am nevoie
Şi de iubire totodată
Se pare însă că n-am voie
Ca să iubesc şi altă fată
8.Pe tine te-am iubit din suflet,
Pe restul cred că le reneg
Nu ai lăsat decât un sunet
Pe care-aş vrea să-l înţeleg.
9.Batjocuri,ură şi dispreţ,
În lume le vad orişiunde
Le poţi avea fără vreun preţ
De ele nu te poţi ascunde.
Povestea mea,iubită fată
Povestea ce s-a spulberat
Pustiu de suflet m-ai lasăt…
Stii, e incontestabil, cel putin pentru mine:
RăspundețiȘtergereOricine te va rani daca te apropii prea mult, sau daca il lasi suficient de aproape.
Si.. nu e intotdeauna drept.
I.