Nu stiu altii ce cred, dar raman din ce in ce mai surprins despre fenomenul cu care
ma intalnesc din ce in ce mai des, aici referindu-ma la copiii de astazi care
nu mai sunt copii. Pentru ca nu au inca buletin, sau debea l-au obtinut pe
primul nu ma incalzeste cu nimic. Copilaria nu sta numai in aspecte pragmatice
cum este cel de mai sus.
Parca nu mai stiu sa traiasca normal. Ma uit pe strazile pe
care pana acum 8 ani inca imi placea sa stau cu grupul de prieteni de la bloc, cat
sunt de pustii. Familii cu copii sunt.Doar ca ei nu se mai joaca in spatele
blocului asa cum faceam noi.Ei coboara din bloc cu liftul, merg 10 pasi pana la
masina,se urca si oprirea este fie in mall,fie la un fast-food.
Ce copilarie mai este asta?
Si noi am stat in blocuri cu lift, si noi faceam tampenii
de-I blocam pe saracii oameni si apoi ne amuzam de mama focului,dar parca mai
dulce era coborarea pe balustrade in tipete si zgomote incat era inevitabil ca
un vecin sa nu iasa si sa faca putin scandal.Dar era frumos,chiar merita.
Noi nu ieseam din bloc si ne propteam in portiere de la
masina. Nu. Sunam la interfon sau strigam cat puteam la mama si ea iesea
speriata pe fereastra de unde o anuntam ca merg pana la magazin cu prietenii
sa-mi iau o sticla de cola sau de Fanta la 0.25L. De multe ori striga dupa mine
sa nu intarzii ca in jurul ore 17 trebuie sa plecam la bunici.Zambeam fara sa
bag de seama prea mult rigoarea pe care incerca sa mi-o impuna si nici nu
intelegeam de ce statea cu sufletul la gura cand mergeam pana la magazin.Pana
la urma mergeam la magazin,nu ieseam din tara!
De fast-food nici nu mai vorbesc.Ne placea ca era un tobogan
in forma de spirala unde se dadea tot orasul chiar daca se comanda,chiar daca
nu.Copilarimea nu inceta sa se stranga la kilometrul zero al orasului,marcat in
mod cutumiar de acest “parc de distractii”.
Cei de astazi nu se mai joaca nici cu pistoalele cu bile, nici
cu cornete de hartie sau cu sticle de apa.Toate au fost inlocuite, devreme,mult
prea devreme,de tablete,de sticle de bautura si alte activitati care sa le
stimuleze viciile. Urat si trist! Cel putin dupa 21 de ani din care activitatea
mea in fata blocului are o vechime de cam 10-12 ani,privesc dezamagit la noile
generatii. Stiu ei cum era sa cumperi gume TURBO la 10 bani bucata,nu pentru ca
ar fi fost gustoase(erau ca talpa de pantof),ci pentru tatuajul acela cu dragon
pe care ni-l lipeam repede pe brat. Eram mandri de orice nimic.Si nimicul
devenea interesant pentru un pusti de 7-8 ani care avea prilejul sa socializeze
si sa traiasca intreaga copilarie prin toti porii,nu ca cei din ziua de astazi.
Stiu ei cum era paparuda in ultima zi de scoala ( fie in
clasa a 4-a,fie in clasa a 8-a) si cat trebuia sa te chinui sa nu iti confiste
sticla paznicul sau vreo femeie de serviciu ? Nu stiu,chiar nu stiu. Si
nefericirea lor se poate extinde si spre lucruri tabu. Ei ajung astazi sa-si
dea intalnire cu o persoana de sex opus pe Facebook sau cine stie unde,noi
mergeam la usa si intrebam daca o lasa afara. Rupeam o floare din gardul viu si
o pupam pe obraz. Ea rosea,iar el fugea de manca pamantul bucuros de gestul
profund marcat de masculinitate. Pai se compara cu ceea ce este astazi?
Daca trag linie si ma detasez cat pot de mult de acele zile,
de acei ani in care grijile erau departe si doar joaca era cea care conta dupa
ce ne terminam temele, vad generatiile ce vin cu sunt pierdute de orice
legatura cu copilaria. Se maturizeaza brusc si urat. Comportamente deviate de
probleme familiale,amplificate de lipsa de socializare,duc mai tarziu la drame.
Drame pe care fiecare dintre cei vizati le vor trai intr-o mainera mai mult sau
mai putin evidenta.
ATUNCI era copilarie, era liniste si timp sa cresti asa cum
trebuie. ATUNCI era FRUMOS! Acum?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu