Visare

Adesea poti simti cum pamantul iti fuge de sub picioare si cum intreg cerul cade pe tine,fara sa iti spuna care iti este vina.Sau exista oare acea vina?Poate ca da,poate ca nu. Toti gresim,e omeneste.Daca cumva incerci sa gandesti macar ca nu ai gresit vreodata,gandeste-te doar la faptul ca fara greseli nu ne-am putea deosebi intre noi.Greselile la fel ca si calitatile sunt lucrurile care ne despart. Suntem unici in lume,nu exista o dublura,dar greselile ne sunt de multe ori asemanatoare.Atunci cand ti se ia replica de la gura sin u poti spune nimic pentru ca te gandesti ca va sari asupra ta,nu-ti ramane altceva de facut decat sa te inchizi in tine.Sa cauti in tine rana si sa o vindeci,caci toata zarva de acolo a plecat:dintr-o prostie,dintr-o frustrare,dintr-un nimic… Cat de bine te simti atunci cand te poti privi in oglinda si nu-ti este rusine de ceea ce ai facut.Te simti mandru de tine si gata oricand sa o iei de la capat.Am gresit si eu,ai gresit si tu.Tot ce am realizat perfect acum este ca de multe ori pe oamnei ii deranjeaza mai mult adevarul,decat minciuna.Multi prefera sa fie mintiti cu zambetul pe buze(chiar daca sunt constienti de asta),decat sa li se arunce in fata purul adevar. Adevarul doare mai mult,stii de ce?Pentru ca orice justificare pe care ai cauta-o este zadarnica,nu o crezi nici tu si atunci realizezi ca greseala iti apartine in profunzime si in totalitate. De multe ori ne plangem ca nu suntem intelesi de cei din jur,de cei apropiati,dar noi facem de fiecare data dovada ca ii intelegem pe ei?Nu chiar mereu si atunci cand o facem ne ascundem,ne dam la o parte si ne facem ca nu avem habar de situatie.E aiurea tot ce s-a intamplat.Vremea rea a adus inapoi cu ea si amintiri,fapte,lucruri scormonite in mormantul trecutului. Realitatea este cea care ne provoaca de multe ori greata,cand am putea trai intr-o lume feerica,ascunsa de ochii critici si rau-voitori ai celor frustrati.Realitatea nu este altceva decat apa rece aruncata pe ochi dimineata cand te trezesti.Revenirea la viata cotidiana este inceputul sfarsitului.Sfasierea ta ca om,rascolirea ratiunii si umplerea mintii cu ganduri negre se datoreaza acestei realitati. Zgomotul intepat produs de claxoane,zumzetul pietonilor pe trotuarele jegoase si franele acute de pe sosea te turmenteaza si te fac sa iti pierzi si picul de echilibru pe care l-ai dobandit cu mare greutate. Eu mi-as imagina lumea adevarat intr-un colt de Rai.Intr-o poiana verde,cu o casa modesta,unde sa pot visa la tot ce imi trece prin cap.Sa cant la chitara fericirea si supararea,sa alerg prin ploaia rece si marunta si sa tip cat pot de tare,iar ecoul sa-mi raspunda ca un prieten mereu aproape. Asa mi-as imagina eu o lume minunata.Si inspiratie se numeste:o noapte de ianuarie,pe balconul unei cabane si fulgii mari de nea sa ma atinga.Nimic in jur,nici macar o lumina.Asta numesc eu inspiratie. Viata,mereu am scris despre viata si tot o sa mai scriu,pentru ca nu vad inca dupa ce principiu functioneaza masinaria asta a viselor si viata insasi.