Cata speranta e in stare sa stranga in el un nebun pentru a vedea noaptea asta altfel de cum o vad ceilalti?E greu sa crezi ca printre picurii mult prea albi de nea si prin ceata asta vascoasa o sa iasa la iveala taina sau magia de care se vorbeste din mosi-stramosi aducatoare de multa bucurie si impliniri.
Uneori am privit si eu sceptic toata povestea asta,dar acum am in fata mea un exemplu viu de care vreau sa va vorbesc.Numele lui este Titus,e un tanar adolescent pe care marea cotitura a vietii sale(varsta de 18 ani)care se apropie furtunos de repede l-a lasat cu unele amintiri pe care nu cred ca va putea sa le uite vreodata.
La fel ca oricare dintre noi a iubit si el o fata frumoasa,iar iubirea lor s-a destramat.Problema cea mare nu este faptul ca s-au despartit,ci faptul ca ajunsese sa o viseze noapte de noapte si sa nu poata sa respire fara sa se gandeasca la ea.
Stiu,si voua ca si mie vi se pare o nebunie,dar e adevarat.Asa ajunge omul din prea multa iubire.Ajunge sa dispere dupa persoana iubita atunci cand nu mai sunt impreuna(atunci cand pe ea o iubeste mai mult decat pe el insusi) si atunci cand se iubeste pe sine mai presus de orice,ajunge sa se afunde din ce in ce mai mult in mizeria solitara din fata casei,pe acolo unde toata lumea trece.Toti o ocolesc,numai el a reusit minunea sa calce in ea si sa se pateze de mirosul acela acru de ironie si cu niste pete marisoare pe pantaloni de egoism ce nu cred ca vor mai iesi la spalat.
E o poveste adevarata pe care din intamplare mi-a fost dat sa o aud din gura autorului sau chiar in seara de Ajun.El a ajuns acum sa creada cu adevarat in taina Craciunului si sa-si doreasca orice,pentru ca e singur si nu mai are pe nimeni.Sta pierdut cu privirea in bradul pe care singur l-a impodobit si surade usor atunci cand ii vin in minte amintiri cu Mosul.Acum Mosul l-a uitat,a uitat ca exista pe pamant inca un suflet care tanjeste dupa putina caldura.A uitat de bucuria lui inocenta si de nazdravaniile pe care le facea in copilarie.
Acum e adolescent si isi plange singur durerea,isi linge ranile si spera…Spera ca maine dimineata sa aiba parte de o adevarata minune.O minune,care nimeni nu stie de se va petrece.
Pentru ca te-am vazut asa de trist am vrut sa-ti inchin tie acest post pe blogul meu.
Sa ai un Craciun asa cum ti-l doresti Titus!
genial !
RăspundețiȘtergere