Speranta ramane

Nu stiu si nici nu vreau sa-mi inchipui macar daca ai inteles vreo farama din viata asta risipita in cele patru zari ale unui pusti care brusc se trezeste in fata maturitatii fara vreo arma in mana.Cuvintele i se pierd in minte,lacrimile sunt uscate si imprimate pe obraz ca o cicatrice pentru vesnicie si prefera sa priveasca in gol decat sa isi asculte constiinta care plange alaturi de el. Pare de fier,dar nu e nici pe departe.E facut ca noi toti din carne,oase si sange,iar sangele ce-i curge acum prin vene l-a tradat tot timpul si nu i-a lasat nici macar o clipa senzatia ca a biruit raul ce pluteste in aer ca o ceata densa in miez de decembrie. Sunt vorbe goale,recunosc.Dar oare sunt?Pentru multi,da!Insa pentru el e indigoul acestor fapte prin care a trecut.Mi le-a povestit.Singur nu a putut sa le asterne pe hartie pentru ca sufletul lui nu ar fi rezistat inca odata sa destainuie hartiei viata sa si maturizarea fortata la care a fost supus. Il vezi pe strada si glumeste cu tine,rade si iti ureaza toate cele bune.E el,e viu.Si nu vrea sa impovareze pe nimeni cu grijile lui,vrea sa-i ajute si sa le redea increderea in ei celor care au pierdut-o.El nu si-o va mai recapata niciodata.Il cunosc acum destul de bine si stiu ca nu va mai putea.Toata viata va incerca ce este mai bine pentru ceilalti. P.S:Mi le-a povestit azi.Si am vrut sa le scriu aici,pentru a ramane in amintirea cuiva.Oricui…si a mea.Anul Nou se apropie cu pasi imensi si realizeaza ca o noua etapa din el s-a incheiat.