C.o.m.a

Priveste o secunda in oglinda timpului?Te vezi?De fapt te mai recunosti?nu cred…nici eu nu m-am recunoscut cand m-am privit ultima data. Parca ai mai imbatranit,dar sufletul tau inca e cald si fata iti este neschimbata.Ce simti acum?Vad ca nu poti sa spui mare lucru-lacrimile ti-au umplut obrajii si sarea din ele se usuca treptat si te albeste. Visezi?Credeam ca ai adorimit in timp ce-ti fredonam niste versuri de demult,dar parca esti orbit dupa ce te-ai privit in oglinda.Ce ai vazut asa de groaznic acolo?Esti doar tu…nu pari atat de schimbat,dar poate timpul si-a pus amprenta peste tine fara sa ne dam seama si asta doare cumplit.Stiu…si peste mine sunt mii de straturi de cenusa.De unde cenusa,nu?Pai noptile trecute cand priveam carul mare ca un copil lipsit de orice ispita m-a luat cu frig si am inceput sa ard incet din amintiri.Nu faceau cine stie ce foc,dar macar ma incalzeau si imi dadeau o unda de siguranta.Era doar o mangaiere stranie si pur neadevarata pe care as fi putut sa jur de la inceput ca nu e adevarata…dar uite ca am acceptat-o pentru ca asa suntem noi oamneii.Suntem flamanzi dupa iubire si totusi nu credem pana la final in ea.
Cand o avem ii dam cu piciorul in loc sa o punem deoparte si sa ne gandim la ziua de maine in care sigur vom avea nevoie de dragoste. Mai am 3 ore…3 ore pana ce? Am uitat…dar stiu ca mai erau 3 ore si totul se schimba si daca nu ma insel oglinda se schimba si inima alearga si la final se infige intr-un ciot de sticla.Asta e finalul.Il stiu.Nu am visat la el,dar mi l-am putut imagina de multe ori.Haide sa stingem lampa acum si du-te si culcate!Vreau sa petrec 3 ore cu mine sa ma judec si sa ma felicit.Pentru ce?Nu stiu…gasesc eu ceva..


P.s:C.o.m.a=Cand oamenii mor au amintiri