Copilarie fericita

Aminteste-ti cum era atunci cand erai copil.Lumea aia divina care acum se ascunde dupa o perdea de fum care nu se va mai ridica nimic.Doar cu sufletl poti trece de bariera asta zidita din anii care au trecut peste copilaria noastra. Ce vremuri,ce amintiri…Nu o sa uit niciodata cum ieseam cu totii afara la joaca.Ne luam o minge care o dadeam peste gard si saream dupa ea cat mai repede sa nu ne prinda batrana din curtea de alaturi,cand ne jucam in praf sin e murdaream pe haine,transpirati si obositi intram in casa sa bem o cana cu apa rece.Ne spalam pe maini iute si ieseam iar sa nu pierdem nimic important. Stateam serile de vara pana se intuneca si ne jucam pititea si ne juleam genunchii,ne curgea sange si plangeam dupa care iar alergam printre masini in cautarea unei ascunzatori mai buna. Ceream cate 1leu sa ne cumparam cate o ciocolata Rom sau cate o guma Huba-Buba pentru copii.Faceam colectie de abtipilduri de la cornuri.Dublurile le schimbam intre noi sin e bucuram cand terminam primii. Ne parea rau atunci cand afara ploua si stateam pe scara blocului si jucam carti sau baba oarba pana ne chemau parintii la masa sau in casa cand faceam cate o pozna. Cate geamuri sparte au fost din cauza noastra si cate hartii au fost arse tot de noi,nici nu mai stiu.Tot ce stiu era ca stateam cu inima la gura pana geamul era inlocuit ca sa nu mai fim suspecti. Ne furam unii de la altii Bonibon cand nu eram atenti si faceam cate zece bombonele de acceasi culoare. Cate amintiri zac acum in sufletul meu si de fiecare data cand trec pe acolo mereu parca ma vad cum alergam disperat sa iau sticla cu apa si sa ne udam la paparuda sau cum alergam dupa minge sa nu iasa in strada. Imi e dor,foarte dor de perioada aia in care nu stiam ce e ranchiuna,ura si nici durerea(decat cea fizica atunci cand ma loveam)si totul mi se parea foarte frumos si toti eram ca fratii.Nu exista rivalitate cum este acum.Ne-am separate treptat si ajungem uneori nici sa nu ne mai salutam pe strada,noi prietenii de altadata…