Compensatia vietii

Ploua,ninge sau burniteaza.Nu imi mai pasa.Totul e pierdut,dar si castigat.Oricat ai pierde in viata asta niciodata nu vei ramane fara nimic.Totul are o compensatie:raul e compensate cu rau,iar binele cu si mai mult bine. Am stat mult si m-am gandit la faptul ca atunci cand pierzi ceva sau un foarte bun prieten,care deja ajunsese sa faca parte din fiinta ta nimeni poate nu-l va mai putea inlocui.Daca a fost vina ta-atunci e cazul sa-ti ceri iertare,daca e prea tarziu poti doar sa regreti,daca a fost vina celuilalt nu ramane decat sa il lasi sa isi vada greseala si sa stea in tacerea sufletului sau care nu ii poate aduce decat neliniste-pentru ca te-a invinovatit fara vreun rost. Locul acela din inima ta nu se va mai umple niciodata sau va fi nevoie de zeci,sute de persoane sa umple golul lasat de disparitia brusca.E ca o groapa pe care o sapam in nisip,vara la mare.Eram mandru de ce am realizat si noaptea puneam capul pe perna cu gandul ca a doua zi de dimineata voi sapa mai departe pe plaja pana in miezul pamantului.Dar dimineata ce gaseam?Totul era acoperit,groapa sapata cu o zi in urma nu mai exista si eram atat de dezamagit,plangeam cu lacrimi amare si nu puteam sa inteleg de ce groapa aceea nu mai era,cine a acoperit-o? Timpul,vantul, cel care acopera toate ranile si le vindeca treptat.Orice rana din suflet mai devreme sau mai tarziu isi va gasi leacul,pentru ca timpul este alinarea noastra.Chiar daca ne grabeste si ne indreapta cu pasi uriasi spre abis,tot el este cel care ramane alaturi de noi in momentele grele si in cele de nesiguranta. Astazi e foarte greu sa spui ca ai siguranta in persoanele din jurul tau.Nu stii cine e bine intentionat sau cine nu.Cine e gata sa te tradeze sau cine iti este fidel pana la capat.Dintr-o mie de tovarasi poti castiga increderea tuturor,dar increderea ta o poate castiga doar unul. E destul de adevarata.Tovarasii…la inceput am fost multi.Vantul a inceput sa bata cu putere,pietrele au fost ridicate,praful aruncat in ochi,infernul parca urma sa se dezlantuie,iar dupa acest colb interminabil am iesit,insa mult mai putin.S-au piedut pe drum,au renuntat de teama sau din prea mult orgoliu.Nebunie nu se numeste ce au facut ei,nebunie s-ar numi daca eu as incerca sa ma intorc dupa ei si sa-i scot din praf. Usor-usor viscolul s-a potolit,praful s-a asezat in strat gros inchegand tot sangele risipit din prea multa amagire si durere.