La ce bun?

La ce bun sa te zbati in lumea asta pentru ceva care stii si esti aproape sigur ca nu se va realiza.De ce sa te chinui sa iesi din nametile vesnice ale grijilor?Stii bine ca nu te poti ascunde niciodata de viscolul uitarii. Stau in tren.Un tren care merge catre neant,catre un loc pe care eu nu-l cunoasc dar nici nu ma intereseaza. Rotile lui masive si reci merg pe aceleasi sine zi de zi,an de an si cara in el sute de oameni.Nu-i pasa de nimic. De ce sa te straduiesti sa obtii ceva care pentru tine este interzis.Am obosit…si totul a ramas pe loc.Timpul,inamicul numarul unu pentru mine acum imi aduce alinarea.Am inceput sa uit si sa las timpul sa-mi vindece ranile.Rani provocate de cei dragi la care am tinut.A fost greu si m-a durut cumplit,dar acum realizez ca incepe sa nu-mi mai pese de treaba asta. Eu eram atat de disperat atunci cand mi-a spus ca nu mai are incredere in mine si imi faceam procese de constiinta cu toate ca vina mea era una foarte mica.Ma luptam cu amintirile si cu gandul ca am calcat foarte stramb,insa acum incep sa pun cap la cap toate vorbele,toate sfaturile care atunci,in agonia mea nu le-am ascultat.Daca cu adevarat tinea la mine ma ierta din prima si totul revenea ca la inceput.Insa poate orgoliul sau poate dispretul a facut ca totul sa se destrame si sa se piarda in vant. Zapada asta alba pe care am vazut-o la Sinaia m-a facut sa vad cu alti ochi relatiile dintre oamnei.De acasa am vazut cine si cui ii pasa cu adevarat de mine. Privesc cerul plin de nori negrii aducatori de dansatori albi care ne incanta si ma gandesc cat de frumoasa e viata si cate ne ascund oamneii.Cate fete pot avea unii si cat de simplii pot fi altii.Ma sperie simplitatea unora si ma sictireste ironia altora pe care o au in sange.Nu ma mai doare treaba asta.Am ajuns sa cunosc cam toate categoriile de oameni si sa stiu sa ma pazesc singur si sa fac differenta intre o prietenie interesata si una sincera. E frig si deja nu mai pot sa stau pe balconul asta inghetat de unde privesc in nestire fulgii astia mari care danseaza pana la izbirea cu pamantul.Mi e foame si sete si nici tigari nu mai am.Am fumat totul si privesc scrumul pisat in picioare de mine si-l aseman cu amintirile de demult care s-au sfaramat,le-am adunat si le-am inchis intr-un cufar.L-am incuiat si cheia am aruncat-o in rau.Un cufar pe care nu o sa-l mai deschid niciodata. Eternitatea il va distruge pentru ca asta ii este soarta.