Poveste fara sfarsit

Realizezi din prima,sau poate mai tarziu ca daca nu esti putin suparat,sau macar melancolic nu poti sa scrii despre suparare.Si eu la fel ca altii,sper si astept mult mai mult de la ziua de maine.Visez ca o sa fie mult mai bine,nu o sa mai gasesc suparare,nici minciuni,nici ranchiuna si mai ales nu vreau sa mai gasesc oameni pe care ii tii aproape si care iti pot taia craca de sub picioare foarte simplu,fara regrete.Si folosesc cuvinte dure,spuse pe un ton scazut care iti penetreaza inima si ea sangereaza sit e gandesti daca meriti asta.Nu stiu poate sa apreciez foarte bine tot ce am in jur si cand realizez cat pot sa pierd din tot ce am raman socat si ma cuprinde o frica pe care nu am mai simtit-o in alte situatii. Dar ma gandesc cat de rau ar fi sa traiesti cu gandul ca nu mai ai nimic,ca tot ce ai avut s-a pierdut ca un fum.De ce?Din cauza mea,din cauza felului in care le-am vorbit si i-am tratat. Pot sa consider asta o poveste fara sfarsit…pentru ca nu stiu daca drumul asta pe care am apucat va avea si el un capat.Da,o sa aiba un capat,darn u acela pe care-l vreau eu. Imi aduc aminte de clipele minunate cu ei,cand radeam si plangeam impreuna sin e simteam un tot unitar,ne spuneam toate problemele sin e sfatuiam.Acum nu a mai ramas nimic,si nu stiu daca in viitor mai poate sa mai exsite acea sinceritate si fericire pe care eu am stricat-o.Vorbe grele si acuze peste acuze,asta imi aud urechile de cateva zile,dar astea le merit acum.Sunt constient de asta.Singurul lucru care ma domina si ma bantuie sunt cateva cuvinte rostite:”nu mai am incredere in tine”…cuvintele astea dor mai mult decat orice palma,orice alt cuvant.Ma dor si simt cu toata vlaga din mine se pierde din cauza unui lucru nespus. Oare se mai poate indrepta prietenia asta?