Viata pe un ciob de sticla #1

Sunt aici,oriunde si cred ca as putea sa spun multe dar cred ca l-am ascultat destul pe prietenul meu Titus Andreescu.Viata lui e o carte deschisa si gata sa-ti povesteasca totul fara sa iti ascunda nimic.Plange cand isi aduce aminte de momentele triste,are clipe cand sufera pentru trecut,ii e frica pentru prezenta si dispera doar la gandul ca nu stie ce ii aduce viitorul.Rade,glumeste si stie sa ii faca pe cei din jur sa nu simta si sa nu vada suferinta adanca din sufletul lui. Am vorbit cu el acum cateva zile.Ne-am intalnit la o cafea.Era destul de elegant si i se citea in privire emotia inainte sa ma vada,iar dupa m-a strans tare de tot in brate. A inceput sa imi vrobeasca de copilarie,de trecut,de tot ce il lega de familie.Acum are o prietena si niste prieteni minunati dupa parerea lui,pe care am apucat sa-i cunosc intr-o alta seara. Amintirile lui din frageda copilarie sunt amestecate,amintirea lui e ca un cristal care s-a spart in mii si mii de bucati.Pe fiecare ciob sta scrijelita cate o intamplare,cate o amintire care pentru el inseamna destul de mult.Ma uit la el si nu stiu ce sa cred-asa este el mereu,oare s-a maturizat de la varsta asta,atat de mult?sau doar este o perdea pe care o foloseste mereu pentru cei cu care vorbeste?Nu,nu cred,e foarte natural si vibreaza la orice lucru care simte ca este aproape de el. Un lucru ciudat am observat la el,are momente in viata cand tine la prietenii lui mai mult decat la familie si mai mult decat orice. Ciudat…nu cred ca as putea face asta prea curand,sau poate am facut-o dar nu am realizat. E berbec,inpulsiv sic and vrea sa faca ceva,nu tine cont de nimeni si nimic,chiar daca tinta lui e una falsa,sau gresita.Se loveste si stie sa se ridice si sa mearga mai departe. A avut si el la fel ca toti oamenii mai multe momente de cumpana din care zic eu a iesit. Ramne de vazut ce va face in viitor…de mult nu am mai vorbit cu el si chiar vreau sa aflu mai multe despre el,despre viata lui.