2010

2009…anul cu cele mai multe evenimente.Si bune si rele am trecut peste ele ajutat si chiar si singur.Multe au fost cele care m-au pus la pamant,si parca soarta a vrut sa ma incerce si am cedat aproape de fiecare data.Sa am in mine taria aia de caracter sa trec peste toate fara sa ma mai uit in urma?Nu,sau cel putin pana acum nu am dovedit asta pentru ca am cedat si m-am ascuns in umbra mea .Nu m-am putut abtine si m-am uitat in urma si trecutul m-a prins si m-a sfartecat pana cand lacrimile si-au pierdut controlul si au luat-o la goana pe obrajii rosii si inghetati,caci e decembrie.A 16-a luna de decembrie din viata mea.Atatea ierni am trait si in fiecare am sperat ca un copil care asteapta ceva,o minune,ceva nou si mai bun,am vrut mult si vreau in continuare sa obtin tot ce vreau.Imi fac griji si iluzii pe care destinul mi le calca in picioare fara mila,fara sa se gandeasca la faptul ca in urma lui lasa un suflet sau mai multe care raman si putrezesc in mizeria deznadejdii si a fricii de propria persoana. E revelionul-o noua speranta,o noua flacara ar vrea sa se aprinda acolo in cer si pentru mine si speranta ar vrea sa capete din nou viata si sa iasa din mine si sa alerge prin gandurile mele si sa se bucure odata cu mine si sa planga odata cu mine.Dar nu…astea sunt vise de copil..da de copil. Pe de o parte sunt fericit ca sunt cu prietenii mei cei mai buni si ca am ocazia sa ma distrez,cu I.m-am certat putin si am mintit-o,da am dat-o in bara si sper san e revenim,dar lipsea ea.Acea persoana carei i-am pus si o sa-I pun mereu sufletul pe tava.Pentru ca e confidenta mea.M-a inteles si m-a acceptat asa cum sunt.In fine…stiu ca o san e vedem si o sa ne spunem multe,foarte multe dupa. 2010 a venit cu pasi repezi invaluit in tipete si urlete,fum si sticle sparte.Eu stateam si priveam cerul sin u spuneam nimic.Ma gandeam la mine,la noi,la Dumnezeu si la tot ce am in jur.La faptul ca nu stiu sa ma bucur asa cum trebuie de ceea ce am si ca dau de multe ori cu piciorul unui sprijin si ajutor sincer din partea alor mei. Acum sunt singur cu mine.Ei sunt langa mine.A fost super la M.acasa si pentru asta o sa fim si mai uniti.Dar eram cu mine.Era ora 11:59 si venise clipa bilantului.Ce ai facut Mircea?sau mai bine zis Ce nu ai facut Mircea?Groaznic.Nu gasesc ce sa-mi raspund si in urechi imi vine doar o melodie “Wind of change”,care ma face sa pun lucrurile de o parte si sa analizez.FAIL!Mai nimic.Viata mi-a oferit si nu am stiut sa apreciez.Balanta inclina catre NIMIC.Ma tulbur si simt cum sangele parca ustura in vene si viata nu mai e a mea.Groaznic… Un minut am avut la dispozitie sa ma gandesc la trecut.Caci noul an m-a acaparat si a incercat sa ma faca sa zambesc.Am de ce?Oare ce imi va aduce mie viitorul?Oare anul 2010 sa fie mai bun decat cel trecut?Nu stiu…si nu cred ca are rost sa ma mai strofoc sa aflu acum. Am plecat de la revelion,deja era ora 7.Ma uit la telefon si apare “1.1.2010”.Minunat,un nou an,noi sperante,noi vise care se vor implini sau se vor destrama?Asta numai Dumnezeu stie… Ma duc acasa sa ma odihnesc putin,simt nevoia sa ma aduc si sa o iau de la capat.Ce imi vine acum in minte e asta:”Un om adevarat este cel care pierde totul si care mai are inca puterea de a zice ca o ia de la capat,acela e un om adevarat”.Vorbe cu talc… Ce sa mai zic acum…La Multi Ani 2010 si tot ce vrei sa faci din noi sa iti reuseasca…suntem supusii tai…forever.