Cuvinte

M-am tot gandit la lucruri simple si care au totusi un farmec iesit din comun.Si plec de la ideea de “cuvant”.Cu el ne nastem si prin el ne expriman:plangem cu vorbe,radem,iubim cu vorbe…,dar totusi el ne si distruge,ne ruineaza si ne face sa suferim enorm. Sentimentele…sentimentele sunt doar niste cuvinte potrivite,lipite cu dragoste si incalzite la un piept matern.Dar crezi ca sentimentele fac fata cuvintelor?Nu prea cred…Ele te invadeaza si te sufoca,ti se plimba prin stomac si iti agita mintea pana te epuizezi. Incerci sa rupi monotonia cu cateva cuvinte pe care le spui in gluma,iti chemi jumatatea rostindu-i la ureche niste vorbe iesite din suflet ce te silesc intr-un final sa rosesti. Nervos fiind,arunci cuvinte cu ura si fara vreun sens pe care mai tarziu le regreti,te plangi de ele si totusi nu mai poti face mare lucru…Cuvintele dor mai rau decat o mama de bataie si te fac vinovat.
Ma intreb uneori,oare cand mi-am pierdut eu nevinovatia?De fapt cred ca m-am nascut vinovat.Si toate cuvintele mi-au strapuns porii fara ca eu sa realizez,iar cand am inteles jocul meschin al sortii nu mai puteam face mare lucru.Zarurile fusesera aruncate,iar eu intrasem in jocul apocaliptic al cuvintelor destinate hazardului. Vinovat din cauza cuvintelor!asta e sentinta ce-mi suna adesea in minte,in miez de noapte cand nici macar stelele nu se mai sinchisesc sa mai sclipeasca… Cand te nasti in jurul tau vuiesc numai cuvinte de lauda si profetii pentru cel mic,incurajari pentru tinerii parinti.
Cresti si ajungi la adolescenta cand faci betii cu prietenii si spui tot felul de lucruri fara logica si glume deocheate.Mai inaintezi putin si cuvintele se transforma in laude si in aprecieri pentru omul ce ai devenit. Sunt cuvinte ce te magulesc si te aseaza pe un postament fals,pe care daca il iei in serios vei pierde adevarata apreciere a celor din jur.Iar la final,ca o ironie a jocului in care ai aflat stupefiat ca ai intrat,pe crucea ta zac rastingnite niste cuvinte ce te fac din om-neom. Cuvintele sunt divine,doar ca noi oamenii nu stim sa le folosim asa cum trebuie.Aurul nostrum cel mai de pret il transformam in fiere lasand in urma multe lacrimi si ne secatuim de puteri vrand sa tinem piept nebuniei inconjuratoare.