Legenda moare

S-a topit ceara ce-o credeam nesfarsita
S-a stins lumina ce-o simteam infinita
A disparut iubirea asa cum a venit
Neasteptat de suflet,la urma esti lovit

Legenda se naste sau moare.Cred ca a murit imediat dupa ce s-a nascut.E amar gustul lasat de amintirile ce acum fac parte din tine mai mult ca niciodata.Si cui ii pasa?Nimanui.
Poti sa te retragi,poti sa pleci sau sa dispari definitiv nimeni nu va intreba ce s-a intamplat pentru ca fiecare trage pentru el.Doar visatorii indoctrinati de iluzii inecate in cerneala aurie a zilei de maine,uscate sub un soare de feburarie si la final arse deasupra unei flacari de lumanare.Cui ii pasa?Nimanui.
Ai plans?Ai regretat?Si eu la fel.Poate mi-a folosit la ceva sau nu…poate ca am trait in minte doar cu o iluzie pe care nu am vrut sa o arunc,m-am lasat purtat de gandurile mele fondate pe un mare si nesigur orizont,ce pana la urma si-a intors fata de la mine pentru a ma lasa sa caut resturile prin intunericul firii mele.
M-am si retras,m-am si ascuns si am soptit in taina cuvinte dulci pe care gura mea nu le mai rostise pana acum pentru nimeni,dar pentru tine a facut-o.Iar tu ai lasat totul acum in dezordine,o dezordine ce nu o voi aseza niciodata,nu o voi clinti si nu imi voi mai murdari mainile cu ramasitele unei vieti idilice.
Cu tine?Cu tine nu stiu ce s-a intamplat.Nu ai disparut si m-ai lovit incontinuu cu o indiferenta rece si apasatoare pe care la inceput am inteles-o si am acceptat-o.Mai tarziu ea m-a durut,iar acum imi provoaca mie repulsie.Te-ai pierdut in iluzia mea si nu te voi mai regasi prea curand.Iar cand te voi intalni va fi prea tarziu pentru mine,pentru tine,pentru cuvantul acela omogen ce odata semnifica “noi”.
A disparut si starea de spirit in care credeam atat de mult.A disparut odata cu tine.Te-ai pierdut…
Ce as putea sa-ti spun?Nimic.Cuvintele sunt prea mici ca sa exprim acum ceva,poate doar tacerea sa iti mai spuna ceva.Ceva ce pe mine ma doare si care nu poate fi exprimata in cuvinte.O aberanta sau poate un sentiment ce l-am ingropat sub mine atat de adanc incat nu vrea sa-l rascolesc.
Pana la urma ne impacam cu soarta.Le adunam pe toate:si bune si rele si tragem linie.Iar sub linie totalul va fi inevitabil,urmat de un “adio” scurt si dureros.