Dincolo de mine

Inainte sa scriu asta, m-am gandit daca e necesar sau nu.Nici pana acum nu mi-am dat seama,doar ca mai fac o incercare de a dezlantui asupra unei blestemate de hartii.

Era o seara tarzie de toamna cred.Lacul reflecta luna inmarmurita pe tapetul infinit al cerului.Eram singur pe marginea lui.Eu cu gandurile mele.

La o bataie lina a vantului in apa putin zdruncinata mi-am zarit chipul.Ce exprima el?Mie nu mi-a exprimat nimic-ca si cum ar fi un altul.

Imi e lehamite de miscarea asta continua din jurul meu,mi-e lehamite de faptul ca am putut sa visez atat de mult.Prea mult-as putea spune,dar nu regret nimic!Pana la urma am visat pentru mine.Am visat cu trupul si cu sufeltul meu fara sa afectez nici cea mai mica gaza.
Dincolo de mine e greu de spus ce exista.Cred ca este un alt “eu” mult mai superficial si mai sentimental decat cel de aici.E un embrion uitat de atatea cautari pe care le-am facut cu timpul.E inutil sa privesti viata din prisma sentimentelor,pentru ca ele sunt de multe ori doar un drog ce te ajuta sa treci mai usor peste o durere inchisa in tine.O lume a ratiunii e viitorul.Ea reuseste sa acapareze si minti si suflete fara sa-i pese de sufletul tau putrezit in piept.
Dar tot eu pot spune ca nu gresesti deloc daca pui suflet,daca tributar sentimentelor tale si le transformi in cea mai de pret comoara pe care o ai in viata.

Tot e complicat sa vorbesc despre mine pentru ca nu ma cunosc aproape deloc si as putea spune minciuni sau lucruri prea banale despre ceea ce sunt cu adevarat.Nu ma cunosc si nu am sa ma cunosc vreodata!E o lege a firii care la mine se aplica intocmai:sa nu ma pot cunaste niciodata.Poate exista oameni care ma cunosc,dar pentru mine voi ramane un mister.

De ce ma tot agit aici?Oricum nimanui in lumea asta nu ii pasa.Asa ca haide sa rupem cateva flori proaspete si sa le aruncam in raul ce curge prin fata casei.Nu ai vazut inca raul?E albastru si ingust,dar ma separa fara sa vreau de restul.Te-oi intreba acum,care “rest”?Tot ce exista-asta e raspunsul.Rupem florile si nu vor mai creste altele niciodata.Le iau si le pun in san,poate sentimentele mele se vor hrani cu ele,daca nu-le voi arunca si pe ele in rau.