Clepsidra vietii

Mai ai nispul acela straveziu?Cel din clepsidra pe care am spart-o cu indiferenta.De ce am spart-o?Pentru ca nu aveam nevoie de ea si pentru ca am vrut sa sfidez legea firii,am vrut sa rup tacerea timpului mult prea ratacit in firea mea. Alunec…da,simt cum fuge tot pamantul de sub mine si cum timpul nepasator inca ma sfideaza din ciobul de clepsidra. Da,am spart-o!Si recunosc cu capul sus ca am facut-o intentionat si ca m-am saturat de salutul mutual pe care timpul il lasa zi de zi pe chipul meu.Incepem sa imbatranim si fiecare secunda ce se scurge e un pas inapoi spre origini sau un pas imens catre sfarsitul atotincapator.
Dar tu?Tu cum te mai impaci cu timpul?Nu te-am mai vazut de mult timp,dar ai ramas neschimbat.In camera ta toate sunt asezate frumos pe etajera,hainele in sifonier,doar ca peretii sunt galbeni,din sertare ies molii si pe etajera e prea mult praf. Nu mai ai chef…te inteleg.
De fapt incerc sa te inteleg,pentru ca peste mine timpul inca nu a pus asa mare stapanire incat sa il detest profund,ca tine.Ai ramas la fel…cu acelasi zambet mat de pana acum,cu parul cret si dezordonat.Doar ca ai albit.Si ridurile vor sa-ti rapeasca si ultima dorinta-aceea de a trai. Ce este foarte curios,este ca atunci cand facem pasul spre viitorul ce nu mai are mult si se va transforma in trecut,avem o dorinta imensa de a iubi,de a fi iubiti-de a trai! Parca nimic nu vrem sa ne opreasca din mersul nostru(destul de linear)pe care ne-am chinuit cu ani din viata sa ni-l facem. Dar viata e nedreapta,e ca un joc mizerabil de poker-unde adversarul tau are mai mult de patru asi.Si ce poti face?Nimic.Astepti sa puna si ultima carte in joc si poti pleca linistit cu gandul ca ai facut tot ce depindea de tine.Finalul il cunosti…de fapt il cunoastem cu totii.
Ce m-a frapat a fost ca atunci cand ma uitam pe la tine prin casa si am vazut cum totul a imbatranit am trecut pe langa camera ta si am simtit acel miros al tineretii noastre amestecat cu tutun si bautura ieftina.Am zambit…mi-am amintit de multe lucruri ce le faceam atunci cand eram cei mai puternici.
Si inca ceva.Am trecut pe langa oglinda si am vazut un chip de batran-vested si aproape de sfarsit.I-am zambit si mi-a raspuns cu acelasi zambet placid.Imi e dor sa-l revad si sa-l inteleg mai bine.Cu toate ca nu cred sa-l mai reintalnesc prea curand.