Margele pe un fir de par

Mai bine fumam o tigara amara si sorbeam cu scarba dintr-o sticla de vin.Era mai indicat decat ceea ce fac acum.De fapt,ce fac?Stau ca de fiecare data si-mi pun mii si mii de intrebari despre viata mea si cum eu la randul meu influentez pe altii.(nu mereu imi doresc asta,uneori evit).

Toata dupa-amiaza asta am stat pe balcon si la lumina soarelui ce nu inceta sa ma loveasca mi-am facut singur un proces.Acuzatul eram evident eu,iar aparatorul tot eu.Cine ma acuza?Constiinta,sa zicem.Ea mereu a avut ceva impotriva firii mele!Ori m-a acuzat ca sunt prea libertine si ca pun accent prea mare pe ratiune,fie mi-a reprosat ca sunt aiurit si visez cu ochii deschisi.
Stiu prea bine ca ratiunea este cea mai indicata in situatiile de criza,dar la mine nu functioneaza asa.Ce rost ar avea ratiunea daca sufletul l-ai lasat aruncat intr-un colt al firii?Nu cred ca are vreo noima tot ce am crezut pana acum,asa ca procesul caruia i-am dat curs speram ca ma va linisti.
In sala acuzarii,pe o masa de sticla era un fir de par pe care judecatorul(adica tot eu)punea pentru fiecare greseala a mea cate o margea.Asa incat la final a iesit un colier spectaculos.De ce spectaculos?Pentru ca greselile erau multe si astfel margelele s-au inmultit.
M-a obosit teribil procesul asta!Mai bine nu-mi dadea prin gand sa-l incep.De fapt cand am facut asta,cand mi-a venit ideea tocmai citisem pentru a doua oara “Apararea lui Galilei” si m-am gandit sa-mi fac singur un proces asemanator.
Totul a pornit de la o discutie initial banala.Aceea despre ratiune si suflet.Se sustinea ca ratiunea va avea mereu de castigat si cu ea te poti descurca exceptional in viata.Bun.Am acceptat opinia,dar era momentul sa judec la rece si sa vad daca sunt intru totul de acord cu ideea spusa.Nu am fost si nici nu sunt!
Este foarte adevarat ca fara ratiune esti un imbecil,darn u trebuie sa o ridici la rangul cel mai inalt in scara valorilor tale.Ratiunea te scoate mereu din probleme si cu ea iti faci treaba cotidiana,dar atunci sufletul ce rost mai are?Ar trebui puse oarecum in echilibru,nu?
Ei bine,ratiunea se compenseaza foarte bine cu sufletul.Multi spun:”Dumnezeu mi-a dat ratiune!”.Perfect!Dar cum de crezi in Dumnezeu?Rational vorbind Dumnezeu nu exista-stiintific existenta Sa nu s-a demonstrat,dar totusi ai spus ca El ti-a dat ratiunea.Deci automat crezi in Dumnezeu!Asa ca sufletul joaca un rol foare important.
Procesul a durat cam patru ore,fara pause si eram pur si simplu epuizat.Margelele s-au inmultit si din el a iesit un colier de toata frumusetea.Un colier al pacatelor,ca un fruct interzis.
Oricum nu stiu cat de mult m-a ajutat procesul asta,dar macar mi-am clarificat ca fara suflet degeaba existi.