Uneori simti nevoia sa evadezi.Indiferent de cat de incarcat ai fi sau de cat de multe probleme ai avea.Vrei sa iesi din realitatea asta printr-o usa pozitionata undeva in spate-ferita de ochii lumii,de ochii celor care ar putea sa te acuze fara sa tina cont de sufletul tau. Vrei o lume doar a ta lipsita de prejudecata celor multi in care sa domnesti singur,peste intinderi imense de liniste acuta si de singuratate.Sa te plimbi linistit pe aleile pavate si inconjurate de florile gloriei si in aer sa vuiasca un ritm nobil ce te face sa tresari.Sa nu fii deranjat de nimic-nici macar de zborul corbilor ce incearca sa-si faca niste cuiburi prin apropierea ta. Dar odata te vei plictisi,si vei vrea sa rupi cumva monotonia asta,sa iesi din lumea ta si sa lovesti cu brutalitate singuratatea de care esti inconjurat.Acum vrei sa evadezi si sa te scalzi in grupuri de oameni:fie ei din scoala sau poate chiar la trecerea de pietoni.Nu stii nici tu bine ce vrei.Sa stai si sa domnesti peste singuratatea ta?sau sa respiri aerul comun cu ceilalti?Raspunsul e la tine…nimeni nu stie cu adevarat ce este in mintea ta si in sufletul tau atat de tulburat in ultima vreme.Daca ai alunga orice fiinta din preajma-ti-ai alunga si ultima speranta,dar totusi simti nevoia sa te retragi si sa gandesti la rece tot ceea ce faci.Sa te judeci pentru fiecare idiotenie spusa si sa te feliciti cand este cazul.Ai vrea sa te judeci singur fara vreo urma de subiectivism si sa renunti pentru o clipa la ideea de “eu”.De fapt sa te contopesti cu eternul pentru a putea sa suferi si pe urma sa te impaci cu tine insuti.Finalul fiind marcat de reconcilierea cu tine. E greu sa te judec sau sa-ti amintesc ca uneori si tu te gandesti la lucruri asemanatoare si ca exista pentru tine nopti pe care le pierzi si iti imaginezi camera ta ca pe o colivie.O colivie din care nu poti,dar nici nu vrei sa evadezi. Priveste pe geam cum ninge.Zapada a astupat totul…si binele si raul-nu se mai pot distinge.Lumea seamana cu mine cand totul e intacat,dar cand revine la normal,ne diferentiem prin multe.
Fiecare dintre noi avem nevoie uneori sa evadam din realitate fie si pentru foarte putin timp.Cu prilejul acestei mici escapade reusim sa ne punem ordine in ganduri,sa ne cantarim faptele ,sa privim in jurul nostru.Aceasta distantare de realitate aduce cu sine si singuratatea insa uneori e necesar sa ne judecam propria fiinta.
RăspundețiȘtergere