Ramasite

E inca ianuarie si pe cer nu e nici un nor,ba mai mult e atat de cald incat o sa inceapa intreaga natura sa revina la viata.Nu ca nu mi-ar placea,dar odata cu ea o sa ies si eu din starea asta de letargie totala.Oare voi putea iesi? E greu de crezut ca din ramasitele ce inca zac in mine se va renaste acel om de altadata cu spirit viu si initiativa de otel.Regret sa spun asta chiar despre mine,dar cred ca zapada ce a cazut la inceput de decembrie,frigul si caldura de azi nu fac altceva decat sa arda si ultimele mele sperante de izbanda.Nu are rost sa mai caut lumina aceea de care sunt aproape sigur ca nu voi mai da. E un freamat continuu ce nu-l pot descifra.As vrea sa plec,dar imi e frica de departare,as vrea sa uit,dar nu vreau sa pierd toate amintirile,vreau sa dispar si totusi as vrea sa mai ramana in urma mea macar un fir de fum alb.Vezi?Sunt nesigur,las in privinta mortii si a vietii.Nu stiu nici ce vreau,nici unde vreau sa ajung. E un drum lipsit de izbanda pe care merg zi si noapte si care pare atat de linistit,incat fiecare secunda ce vine prevesteste ceva rau.Si in putinele mele momente de liniste imi aduc aminte din cand in cand de Titus.A disparut.O fi murit,o fi avanda probleme?Nu stiu.Sper doar sa vina inapoi si sa-mi mai spuna povesti de viata. Cred ca si el sufera acolo undeva departe de ochii mei.Sau poate e aproape si nu-l vad.Si el probabil ca m-a uitat.De fapt de ce m-ar fi tinut minte.Si eu as vrea sa ma uit singur cateodata.Sa uit ca zac in corpul asta si ca sunt cine sunt macar pentru cateva secunde.Sa ma “depersonalizez” si sa ma vad din exterior. Atat.