Pe ritmuri de blues

Un zgomot rece si armonios de chitara ma trezeste parca din reveria in care am picat de ceasuri bune.Nici eu nu stiu de cand sau cat mai aveam de gand sa raman asa. Ma gandeam cu o sinceritate suparatoare chiar si pentru mine la trecutul plin de amintiri,la prezentul inca nesigur in care parca plutesc si la viitor-un nor de fum prin care nu se vede nimic. Am incercat sa le compare sau sa le aseman-dar in zadar.Chitara aceea si acum rupe niste acorduri ce fac sa palpaie in mine focul rosu-aprins al zilelor pline de bucurie. Si adun acele acorduri cu pianul de mai devreme si pe amandoua le arunc in fumul gros de tigara ce ma inconjoara.E trist sa vezi cum sunetele catifelate si monotone uneori se inneaca in aburul nepasator al zilei ce urma sa treaca.Mesele sunt deja pline.Nu e loc pentru altceva,decat pentru o debandada de blues armonizata de luminile stridente din reflectoare. Sunetul este gata,iar eu consider ca e momentul ideal pentru a pune capat odata pentru totdeauna reveriei.Si totusi n-as vrea…mi-e teama sa n-o pierd in amalgamul meu sufletesc. Nici nu cred ca realizez ce este cu mine.Imi simt picioarele moi si capul greu,iar gandurile alearga cu viteze infinite si nu dau vreun semn ca s-ar opri. E un reflux de personalitate.O stare de rau pe care singur mi-am provocat-o si de care nu vreau sa scap.Simt ca prin ea pot trai,pot respira.Nu e de mirare ca am ajuns asa:m-am tratat de vise cu alte vise,am fugit de realitate ascunzandu-ma dupa amintiri,iar acum cand am fost descoperit nu am taria de a recunoaste realitatea. Toate par sa se lege de locul asta,de masa asta,de gandurile si de sentimentele mele care par sa graviteze pe ritmuri alese.Nu fac altceva decat sa ma las prada imaginatiei,iar ea sa ma duca oriunde ar vrea. Acum sunt ferm convins ca realitatea nu e altceva decat o copie imperfecta a imaginatiei fiecaruia.E o creatie facuta in graba si fara prea multa atentie.Stiu ca nu trebuia sa recunosc ca inca sunt incatusat de realitate si ca in viitor tot realitatea ma va lovi,dar era timpul sa o spun.Sa pun puctul pe “I”,sa mai sacrific din mine o parte ce nu a incaput in imaginatie.