Sfarsitul?!

De multe ori mi-am propus sa nu mai spun nimic.Sa ma retrag incet dupa un paravan si sa las pe altii sa stabileasca reguli,sa ia decizii si sa creada ca intreaga putere le sta in maini.Dar uite ca nu am putut.Nu pot sa stau mult timp departe de drumul pavat cu griji si incercuit de lupte grele pe care le am de dus pana la sfarsit. Si ca veni vorba de sfarsit.Ce este sfarsitul?Oare sa fie momentul in care tragi aer in piept linistit si te bucuri ca ti-ai terminat misiunea,sau ce?Poate fi si asta.Aseaza-te in fata unei oglinzi si intreaba-te singur ce este acela sfarsitul?Nici un raspuns.Nu neaparat pentru ca te-ai intrebat in oglinda,dar de principiu nimeni nu iti poate da un raspuns,toti ocolesc si dau alte interpretari acestui “sfarsit”. Sunt de acord cu toate acceptiunile si in acelasi timp ma amuz de ele.Pentru ca nici una din ele nu se aseamana nici macar putin cu idealul pe care il vad eu in “sfarsit”.Dupa parerea mea,sfarsitul nu este altceva decat un moment de respiro,atat de scurt in care nu apuci nici macar sa clipesti.O secunda din viata ta este rapita de tragicul si ascunsul “sfarsit”.Inca din a doua secunda te confrunti si iti bati deja capul cu un nou inceput-indiferent cum este el.Fie ca este bun sau rau,fie ca e clar sau mai putin clar,este un nou inceput pe care nu ai cum sa-l eviti pentru ca inevitabil el face parte din tine. Este exact cum ai incerca sa impiedici aparitia noului an.E imposibil!Poti face orice-de la rugi pana la blesteme,anul cel nou tot va veni si va trece,iar sub talpile lui murdare de incredere,dar si de regrete zaci tu-pierdut de orice speranta. Sfarsitul nu este o tragedie asa cum o vedem de multe ori-este un nou inceput pe care am putea sa-l fructificam de o mie de ori mai bine decat cel dinainte,numai ca aici este o problema.Aceea ca noi nu valorificam noul inceput,decat dupa mult timp pentru ca suntem prea preocupati sa plangem si sa ne gandim la tot ce a fost.Iar in fata ni se dezvaluie atatea bucurii si lucruri frumoase pe care noi suntem incapabili sa le simtim. Nu acuz pe nimeni care isi plange trecutul.Si eu fac la fel.Imi plang idealurile neatinse,iubirile pierdute si suferintele ce lasa rani adanci in fiinta mea pana la adanci batraneti.Cred ca fara trecut nu as putea sa traiesc,fara ziua de ieri nu as avea vreun rost pe acest pamant.Putere nu imi da raza de speranta a zilei ce sta de acum sa iasa la iveala,ci ziua de ieri ce ma loveste din spate sa merg inainte evitand toate greselile. E greu sa crezi ca mai exista si oameni ce ajung sa tina la trecut mai mult decat la prezent sau la viitor,dar fara acest trecut am fi doar niste marionete tinute de franghii si purtate dintr-un loc in altul fara sa realizam ce facem.Am fi privati de constiinta si de ratiune si am fi injectati cu ideea ca prezentul este totul si pe el cladim si viitorul.Fals!Totul cladim pe trecut.Fara o constiinta solida si recunoscuta de propria-ti fiinta nu ne-am maturiza niciodata.