Cronica unei zile apuse

De ce te zbati atat?Nu vezi ca nu merita.Nu ai parte de nici un raspuns,dar intrebarile curg garla! E aiurea sa te prefaci ca intelegi meteahna ce zace pe urmele persoanei ce odata a fost lumina din lumina ta,iar acum nu face parte decat din marea de intuneric in care aruncam amintire dupa amintire si in care ne ascundem cand ne e frica de lumina zilei de maine. In rest nu meriti abosolut nimic.Zaci in tacerea ta absurda si meschina in care nimanui nu-i pasa de nimeni si saluturile monotone nu fac altceva decat starneasca si mai multa scarba. M-ascund dupa nu nor de fum ce singur l-am adus in cale si in care chiar cred ca doarme inca zadarnicia mea.Sunt solitar in momentul in care vorbesc cu tine,sunt singur pe un scaun si scriu nebun pe o coala ingalbenita.Ruginesc colturile,ruginesc gandurile,ruginesc vietile…ne pierdem sau cel putin asta vrem sa aratam ca suntem mai buni daca ne stingem in liniste.Nu mai vad nici o alinare nici in cuvintele monosilabice,nici in repetabilul la infinit “o sa fie bine”.Nici tacerea,nici macar ea nu mai reprezinta o evadare din lumea asta incapabila sa inteleaga cu adevarat ce e fals si ce este adevarat. Fals,fals,fals…pot repeta toata viata si intr-un final totul se va adeveri si se va materializa intr-o pata lucioasa de scarba…Nu ma pronunt si nici nu fac abstractie de tine,cum nu fac abstractie nici de persoana mea.Sunt subiectiv si ma inec din ce in ce mai repede intr-un caracter pe care singur mi l-am creat.Nu poti intelege,nici nu te stradui…e absurd si simplu,e totusi greu si usor de descifrat,dar iti trebuie doar ceva pentru a reusi:suflet. Un regretabil anonim,