Prea departe

Nici nu stiu cum ai ajuns acolo.Nu stiu cand ai plecat de langa mine si nici cand mi-ai spus “adio”.Stiu doar ca acum locul de langa mine e gol-e pustiu si imi explic toate astea doar prin cateva cuvinte:esti departe.Ti-ai luat zborul de langa sufeltul meu,iar sa incep acum sa te caut din nou si sa alerg dupa fiecare bataie din aripi,ar fi o nebunie. Te-am cautat pe toate strazile si in toate ungherele,te-am cautat in sufletul si in mintea mea,dar se pare ca ai plecat fara sa lasi vreun bilet de adio sau ceva de genul.Singurul lucru ce mi-a mai ramas de la tine este imaginea ochilor tai ce zi de zi se contopeste din ce in ce mai tare cu fiinta mea.Sunt ca o amprenta,ca plaga ce nu se inchide niciodata,mereu udata cu lacrimi sinistre,mereu lasata in voia sortii. Iti luasem un trandafir.Ma intepasem nebuneste in spinii lui grosi si sangele imi curgea siroaie,dar ce conta?Era pentru tine.Si cand am ajuns,am stat si te-am asteptat,iar tu nu ai mai venit.Pusesesi capat de mult visului nostru mult prea frumos.Eu insa am indraznit sa visez in continuare si sa creez idei si sa cladesc sentimente doar pe un postament din zahar cubic.Lacrimile ce urmau vor topi inevitabil zaharul,iar totul se va prabusi… Da,e o lege a firii sa lasi totul sa se prabuseasca sub dorinta ta neimplinita de a ajunge acolo unde dragostea atinge temperaturi incandescente,dar tot doare.Tot regreti ajungi sa iti renegi si propria persoana din cauza asta. Dupa multe si multe asteptari,dupa lacrimi inutile si vise spulberate de cum le-am conceput am inteles ca nu te vei mai intoarce.Esti mult prea departe de mine,si eu mult prea abstract pentru tine.Nu te mai aud,nu te mai vad si din pacate nu te mai simt.Ti-as arata o ultima urma de recunostinta,dar nu-ti pasa.O sa dispar.Stiu,este idealul.Cel putin pentru mine este alegerea cea mai buna de a conserva un suflet hulit de mine insumi. Ma bucur ca ai reusit sa te rupi de suferinta,ca te-ai calit mult mai repede decat mine.De mine poti uita…ma poti lasa asa cum sunt.Abstract si pierdut in lumea in care ratiunea are toate sansele sa primeze in fata sentimentelor. P.S:Esti prea sus sa mai pot crede ceva,prea sus sa mai aiba vreun rost sa plang,prea sus sa mai insemn ceva…