Ganduri inghetate

Stau la fereastra,n-am chef afara sa ies.Si chiar daca as avea chef nu as putea,raceala asta ma tine in casa,sunt ca intr-un glob de sticla fara sa am contact cu exteriorul.

Camera mea zici ca nu mai sta pe pamant,zici ca pluteste ca o corabie pe intinsa mare de zapada.

Zapada…nici nu vreau sa ma gandesc cat de frumos a fost in ultima zi de scoala,la bulgareala aia din care am iesit cu totii uzi leoarca.Acum nu mai am parte de asa ceva,afara parca ninge sa-mi faca in ciuda,singura ocupatie e calculatorul si flirtez cu cana mare de ceai aburind.

Chiar e frig afara,dar daca as fi mai zdravan acum as sta pe zapada intins pana cand o sa fiu ingropat de fulgii mici si imaculati.

Mi-e dor de o gramada de lucruri,sunt melancolic si vreau sa imi vad prietenii.Dar am uitat sunt racit.Nu pot sa ies si asta ma face sa imi pierd si mai mult rabdarea.

Gandul pleaca departe…la Sarbatorile de altadata,cand eram mic si asteptam cu sufletul la gura sa vad ce imi aduce Mosul chiar daca de multe ori nu am fost cuminte pe masura.Cat ma bucuram cand vedeam ambalajele rosii cu funde mari care imi faceau cu ochiul.Repede le desfaceam si abia asteptam sa ma joc si sa rad,sa cant in jurul bradului.

Acum a trecut vremea,anii s-au dus si parca farmecul de altadata nu mai e acelasi,parca s-a pierdut de mult odata cu trecerea inevitabila a marelui nostru inamic-TIMPUL.

Mirosul de scortisoara si de cozonac cald imi trezesc acum doar vagi amintiri,ca niste vise de mult apuse,care parca vor sa revina,sa fie din nou vii,dar ceva nu le mai lasa.Puritatea copilariei si inocenta de acum cativa ani a apus de mult.Si sincer imi pare rau,as mai fi vrut sa cred din nou in Mos Craciun si sa ma bucur la fel ca atunci cand gasesc printre acele de brad cazute pe covor cadourile impachetate frumos.

Imi e groaza si parca teama asta ca o sa imbatranesc si sufletul de copil va muri odata cu cresterea mea,ma face sa ma agit.Dar cum sa devin din nou copil?Cum?...nimeni nu imi da raspuns nici la intrebarea asta…parca nimeni nu ma asculta decat zapada alba care la fiecare vorba scoasa de mine straluceste si vrea sa ma ia in brate si sa ma consoleze.

Imi e dor de vremurile alea,de perioada Sfanta dinainte de Craciun.

Mai sunt acum cateva zile si vine iar Craciunul.Iar Mosului ii cer doar atat:sanatate,sa am prietenii cu mine si cel mai mult imi vreau inapoi sufletul de copil…