Simplu Joker...

Simplu,poate confuz si in acelasi timp distrat.Nu am timp sa ma uit in urma cand trebuie si ma uit mai tarziu cand nu se mai poate repara nimic si atunci pot zice ca ma doare foarte mult. Rad,glumesc si cei din jur sunt cei care ma tin in viata.Exact ca un joker care face tot ce poate sa aduca pe fata celor din jur zambetul si linistea din suflet. Poate sub machiajul ala strident cu buze rosii pana la urechi si cu fata alba mi-ar fi mai usor sa imi ascund sentimentele si sa trec peste tot cu o forta invincibila.Dar nu pot sa am machiajul cu mine mereu… Cand sunt mascat ca un joker mai uit in oglinda si imi zic:”cine pe cine minte?”,eu cel real ma amagesc prin machiajul ala care face pe oricine sa rada.Afinitatea mea pentru jokeri este posibila pentru ca viata mea este asemanatoare cu a unui joker.Rad si ma simt bine,masca mea ascunde totul,dar in interior plang si sunt amarat,pentru ca nu iese asa cum vreau eu. Intr-un fel atunci cand nimeni nu ma poate aduce la viata aia fericita imi ajunge sa ma simt bine cu ei.Respect pe cei care au aceasta masca.Isi joaca rolul dupa care pleaca grabiti spre casa,sau se grabesc pentru ca trebuie sa faca si pe altii sa se simta bine. Nu vreau sa se inteleaga de aici ca m-as preface,dar bine mi-ar parea daca as putea sa ascund de multe ori durerea care ma apasa. Jokeru este intruchiparea mea.Ultima speranta sta in el.Ma face sa rad si stiu ca atat cat voi exsita eu si el va fi viu prin mine.E cel care vesnic iti face cu ochiul si care te indeamna sa te simti bine… Ei bine,incearca sa ma cunosti asa cum sunt si nu te lasa de multe ori inselat de machiaj.Pentru ca prietenii mei adevarati m-au cunoscut atunci cand nu aveam acel machiaj,ba chiar nu exista personajul in viata mea. Asa ca Bun venit Jokerule in viata mea!Viata mea e si a lui. Why so serious?Let’s put a smile on that face!...razi cat mai mult,pentru ca doar cu asta o sa ramai.