Un batran prin zapada

E ora 5 si inca sunt pe terasa casei.Afara zapada s-a asezat pe asfaltul negru si neprietenos ca pacatul stramosesc care i-a condamnat pe Adam si Eva la pieire.Ceata s-a ridicat si vad in fata ochilor o mare alba care sta neclintita si parca imi citeste gandurile.

Simt cum ceva ma furnica si vreau sa ma ridic de pe scaun si sa iau putina zapada in mana,dar atunci un fulg mic si stingher s-a asezat pe obrazul meu.Atingerea lui m-a uimit.A fost ca o atingere divina,ca un ultim sarut primit din partea iernii,ca un semn ca ma cunoaste si stie cat de mult apreciez si iubesc eu zapada.

Strada este pustie dar vad pe sosea niste urme de pasi,insa in aer nu se misca nimic.Putin surprins ma ridic si vad in fata mea un batran care respira greu si vroia parca sa-mi spuna ceva.Deschid usa si-l chem in casa.Barba lunga si alba acum era plina de promoroaca si ochii negrii imi dadeau acea caldura pe care nu ti-o poate da nimeni.

S-a asezat la masa si l-am servit cu un ceai.A gustat si mi-a multumit,dar nu a terminat cana de ceai si ma privea ciudat.Se uita parca prin mine si parca imi citea gandurile.

Pe fata rosie si imbatranita de trecerea anilor apare un zambet.Atunci ma intreaba:”Tu chiar tii la ea?”.Fara sa ma gandesc prea mult am raspuns sec “Da”.Se uita atent la ochii mei dupa care imi spune sa am rabdare caci ea e nesigura inca sin u stie ce sa faca.Doar daca o sa am rabdare atunci voi obtine tot ce vreau.

Fata mi s-a luminat si inima a inceput sa bata cu putere,pentru ca amandoi stiam acum despre cine era vorba.

S-a ridicat si a plecat.Asta a fost tot ce mi-a zis batranul cu chip angelic in seara asta.Zapada parca l-a inghitit si in urma lui se auzea doar un singur cuvant “rabdare”.

Gandind la rece toata situatia,poate ca asa si este si sincer m-am convins,pentru asta sunt dispus sa am rabdare.

E pentru tine I.