O frica nemotivata

A fost un vis?Sau mie chiar imi trebuie acomodare?Magia Craciunului parca nu mai are nici la mine efectul de altadata.Ma gandesc la tine cu sete si deodata simt cum parca sangele mi se scurge pe zapada rece si brusc devin rece si indiferent ca un obiect in fata ta.Inainte vibram si chiar incercam sa fac tot posibilul sa ma depasesc,dar acum?acum ce fac?Nimic!

Totul se pierde pentru ca am in mine acea team ape care nimeni nu mi-o poate lua si nimeni nu ma poate feri.M-as ascunde acum in bratele cuiva.As strange-o tare in brate si as incerca sa ii spun cat de frica imi e.

Dar nu mai simt la fel,si nu vreau sa ma grabesc,inca un esec nu ar face decat sa-mi semneze sentinta.Nu!Nu as mai putea face fata la inca o cadere,pentru ca data trecuta m-am ridicat groaznic de greu si cat am luptat cu mine,si cat au luptat ei cu mine,numai noi stim.

Azi,marti mai e putin pana la Craciun.Sincer nu simt nimic,chiar nimic,parca sunt din piatra si nimic nu ma face sa vibrez.Stiu doar ca azi o sa o vad pe A.nu ne-am mai vazut de mult si am atatea sa-i povestesc,sa vorbim asa in felul nostru si sa-i zic cat de dor mi-a fost de ea.Usor usor pleaca toti,el se intoarce zilele astea si o luam de la capat,atunci ii voi putea spune si lui ca de la baiat la baiat ce simt.Va intelege altfel decat A.?nu stiu…ramane de vazut

Cert e un lucru:sunt nesigur si am nevoie de liniste sa ma pot regasi pe mine insumi.