marți, 22 decembrie 2009

Intrebarea asta ma omoara...






Marti,la inceput ziua asta nu promitea nicio schimbare,dar atunci cand am stability sa ma intalnesc cu tine A.,a fost altceva.Multumesc ca m-ai ascultat si ca in felul tau m-ai destines si chiar incepeam sa vad lumea altfel.Am mers prin frigul asta de decembrie,dar iti spun ca nu l-am simtit.A fost foarte bine.Si tu m-ai intrebat daca ma intalnesc azi cu I.si eu ti-am raspuns ca pentru azi nu stabilisem nimic.Deodata o vad in fata mea si simt cum ceva s-a schimbat.Emotie,teama,frica?Ce Dumnezeu a fost aia?Nici acum nu-mi dau seama,cert e un lucru ca drumul pana acasa nu a mai fost la fel.Ce vreau eu defapt?Nu stiu…sunt confuz si mi-e frica,as plange dar mi-e teama ca lacrimile sa nu-mi inghete pe fata si ranile facute de ele sa nu se mai vindece usor.

Intrebarea ta A.:”Tu azi ce mai faci,nu te vezi cu I?”a fost pusa foarte bine.Nu stiu daca ti-ai dat seama,dar asa ai deschis in mine poarta aia prin care imi era frica sa si privesc.Ce am de gand sa fac cu viata mea,dar cu viata ei?

Sunt un simplu om care nu stie ce e bine si rau pentru el,pentru ca nu a fost aproape niciodata sigur suta la suta pe el.Sunt genul care incerc sa fac cat mai multe,dar din ele imi ies putine.Ranesc pe cei din jur din greseala si ma ranesc si pe mine,dupa care cad intr-o stare de nostalgie,mai mult agonie din care ies foarte greu.Poate ca daca ai mai fi ramas cu mine A,mi-as fi deschis sufletul mai mult si ti-as fi spus chiar totul.Dar a fost bine si asa.

Iti multumesc pentru ca existi si pentru ca ai acceptat sa ma asculti in ciuda problemelor tale.Iar in legatura cu ea nu stiu ce raspuns sa-ti dau.Imi ceri sa-mi fac ordine in ganduri,iar asta m-ar distruge,nu pot sa fac asta.

Poate ca daca te-as fi strans tare ca la inceput m-as fi descarcat si gandeam mai limpede.

Insa acum linistea asta care ma inconjoara nu face altceva decat sa accentueze incertitudinea in mintea mea.Am ajuns sa cer si ajutorul Divin,insa nici El parca nu se baga in problema asta.Ieri seara la problema asta m-am gandit,de dimineata tot cu gandul asta m-am trezit.Sincer usor usor incep sa-mi pierd fortele…

2 comentarii:

  1. Din toate-ntrebările, cea mai grea ... Cel puţin, asta spune Andrieş. Să nu regreţi! Şi toate se vor aşeza, ca nişte piese amestecate. Ai nevoie de răbdare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dude! l-) Aduna-te! Ce naiba... Cine mai e ca noi?:> Fratica, ORICAND!:-bd

    RăspundețiȘtergere