Prima ninsoare

Prima ninsoare.Superba,un dar divin trimis de Dumnezeu pentru noi cei de pe pamant,care nu stim sa apreciem efortul Lui de ne oferi o iara plina de zambete,lipsita de regrete.

Ma uit pe geam,ochii mi se albesc si tremur de fericire.Doamne zapada!De ce ma bucur atat cand vad apa aia inghetata pe asfalt?Pentru ca albul ei imaculat odata cu topirea ei ia si pacatele noastre.

Un fulg mic si stingher se aseaza la mine in palma.Ma uit la el si simt cum viata lui e pecetluita si ca din el va ramane doar apa.Unde e frumusetea lui cristalina?Unde a disparut albul?Mana mea calda ia adus disparitia si acum am ramas doar cu un fulg,o lacrima.Da…fulgii sunt doar lacrimile lui Dumnezeu care pe drum fac un dans formidabil care ne incanta privirile,dar atunci cand ajund la pamant viata lor e terminata.

Prin fulgii desi si mici vad un contur…e ea,femeia alba care ma atrage mai mereu sa merg la ea,iar dupa ce ajung la ea dispare si eu raman in drum singur nins si cu tristete in suflet.

Dar zapada ma bucura acum.Se aseaza peste amintirile mele si imi da o stare de fericire.Se apropie Craciunul,vacanta…din nou o sa fiu cu ei,cu prietenii mei cei mai buni.

Melancolia asta nu e ca cea de ieri.Sunt melancolic si visez cu ochi deschisi.Afara ninge ca pentru moartea acestui an.Mai sunt cateva saptamani si anul acesta isi ia adio de la noi:cu bune,cu rele.Necazurile si bucuriile stau acum inghetate sub un strat gros de nea.

O alta zi de scoala,probabil cea mai reusita din iarna asta.Zapada ma asteapta sa-I fac onorul si sa ma intind pe ea si sa-I simt racoarea…